Înfrângere în două părţi
Motto:
“Oameni buni radeati ca sa intors roata si Bayern a fost acum furata, jucatori accidentati ,chiar spunea cineva de karma . Felicitari treaba sa intors impotriva voastra . Am asteptat sa luati bataie in cupa sa aroganta era mare. Toate bune si apreciati lucrurile in mod realist !”
Dimineaţa a început prost, lucru firesc după un meci precum cel de aseară. Totuşi, angoasa nu a durat decât preţ de o oră, mai exact până m-am hotărât să citesc reacţiile posttraumatice. Sătul fiind de nervii şi spleenul de pe forumurile noastre, am intrat să îmi clătesc puţin mintea şi ochii cu nişte bucurie de pe grupurile şi paginile rivalilor. Iar cum Wolfsburg încă nu este bine reprezentată la capitolul fani, am intrat la iubiţii noştri fraţi bavarezi, care chiar dacă nici ei nu sunt bine reprezentaţi la capitolul ăsta, măcar sunt mai mulţi.
Cuvintele din motto îi aparţin lui fog, care a comentat la articolul ăsta imediat după finala de la Berlin. Aşadar, dacă analizăm atent textul, vedem că_karma ceva şi să aroganţă mare. Băi nene, ori cei precum fog sunt trolli galbeni deghizaţi, ori fanii bavarezi nu şi-au făcut controlul la arogantolog când trebuia. Twitterul şi Facebookul sunt pline de bavarezi de genul ăsta care stau cu răzbunarea-n gură şi dansează pe capetele noastre. Ar trebui să îşi pună nişte întrebări serioase cu privire la sănătatea dragostei pentru clubul lor, atâta timp cât tocmai Ei au ajuns să se bucure mai mult aseară decât au făcut-o la bătaia cu bere de pe Allianz. Oricum, felicitări lor. Au demonstrat încă o dată că sunt cine sunt, dovadă că, până la urmă, au ajuns la Berlin şi anul ăsta şi au câştigat.
“Regele a murit! Trăiască Regele!”
Lăsând în urmă ceea ce ne distrează şi revenind la durerile noastre de zi cu zi, trebuie să admitem că aseară Wolfsburg a meritat trofeul, chit că ne putem minţi şi de data asta cu nişte statistici sau decizii de arbitraj scandaloase în unele momente. Borussia a încheiat anul fix aşa cum a meritat: în genunchi. Ar fi fost extraordinar să ne despărţim de Kloppo şi de Kehl cu un trofeu, dar poate că ar fi fost în acelaşi timp şi mincinos.
Cu o apărare de nivelul zweite (cel mult) şi cu un atac neinspirat, Borussia şi-a târât oboseala întreg sezonul, inclusiv aseară. O echipă incapabilă de reacţie, neinspirată, sictirită şi dornică să se termine mai repede totul, fix aşa aş rezuma prestaţia băieţilor.
Există o vorbă printre suporterii cluburilor de fotbal: “Domne, să nu ia campionatul, dar dacă bat pe X şi pe Y, sezonul e salvat”. Nu ştiu cât de salvat este până la urmă acest sezon, dar trebuie să ne simţim datori faţă de echipă şi să îi mulţumim pentru meciurile cu Schalke de pe Westfalen şi cel de la Munchen din semifinalele Cupei. Au fost singurele momente de bucurie enormă din acest an. /nici acum nu îmi vine să cred cum au putut să joace în Revierderby; a fost meciul ultimilor 2-3 ani, o prestaţie magică şi total contrastantă cu restul sezonului/
Revenind la frumoasa noastră limbă de lemn, trebuie neapărat să spunem că s-a terminat încă un capitol, dar nu şi povestea. Urmează vremuri foarte (dar foarte!) interesante de care trebuie să ne bucurăm din plin.
Mulţumiri eterne, Jurgen! Mulţumiri eterne, Sebastian!
