Logo
My Journal
Blog

Timeline

Blog

Gundogan: “Nu-mi doresc decat sa joc din nou fotbal. Atat si nimic mai mult”

Nota de introducere: articolul acesta a fost publicat in ziarul ”Welt am Sonntag” (traducere: ”LUMEA intr-o zi de DUMINICA”) in data de 06.08.2014, iar motivul care m-a determinat sa-l traduc este faptul ca-mi doresc sa puteti ”vedea” (si citi) si unele lucruri legate de BVB-ul nostru, care se petrec in afara terenului de joc, adica un pic din ”viata privata” a unui jucator precum Gündogan, care-n momentul de fata se pregateste de revenirea pe teren. Pentru eventualele greseli gramaticale sau de exprimare, doresc sa-mi cer scuze anticipat. Va multumesc si va doresc lectura placuta.

— — — — — — — — — — — — — — — — —

14 august 2013 este data la care nationala Germaniei a jucat un meci amical impotriva nationalei Paraguay-ului iar Gündogan a trebuit sa fie inlocuit, acuzand dureri de spate.

De atunci, tanarul de 23 de ani nu a mai avut nici un contact cu mingea de fotbal, incercand (in zadar) fel si fel de metode de tratament pentru a scapa de dureri si a reveni cat mai curand pe gazon.

In urma cu opt saptamani, Gündogan a fost operat cu succes la sira spinarii, sperand ca-n toamna aceasta sa revina pe terenul de fotbal. Durerile de spate care l-au chinuit mai bine de un an au disparut complet dupa aceasta interventie chirurgicala.

Reporter: Cum va simtiti dupa aceasta indelungata perioada in care ati avut dureri de spate permanente si abia puteati merge (umbla)?

Ilkay Gündogan (I.G.): Ma simt extraordinar de bine! Atat de fericit precum sunt acum, n-am mai fost de foarte mult timp. Este un sentiment fantastic de a fi din nou pe gazon impreuna cu echipa, chiar daca pentru inceput nu fac decat alergari usoare. In urma cu 2 saptamani am alergat doar cate cinci minute pe zi, marind intensitatea in mod continuu. Sper sa pot continua in acest ritm si sa nu se mai iveasca alte probleme.

Reporter: Nu va doare sufletul cand va vedeti colegii cum se pregatesc intensiv la antrenamente pentru noul sezon iar dvs.nu faceti decat pasi marunti?

I.G.:Nu,acest lucru nu ma deranjeaza de fel, deoarece corpul meu imi transmite zi de zi numai semnale pozitive iar vazandu-mi colegii cum se pregatesc, acest lucru ma motiveaza sa lucrez si mai intensiv, pentru revenirea mea pe gazon. In urma cu cateva luni, in sezonul trecut, am suferit foarte mult ca abia ma puteam misca si nu faceam altceva decat putine miscari in sala. Acum savurez faptul ca-mi pot vedea colegii antrenandu-se iar eu, cu pasi mari, ma apropii tot mai mult de ei si de antrenamentele care-mi dau sansa de a juca din nou fotbal, ca pe vremuri… Cateodata ma uit prea mult si intensiv la ei, cum joaca o miuta iar antrenorul meu de ”fitness” ma cearta, amintindu-mi de ce ma aflu aici, zicandu-mi sa ma concentrez la pregatirea mea, daca doresc sa revin cat mai repede.

Reporter: In urma cu exact un an ati pus ultima data piciorul pe minge, in meciul nationalei noastre impotriva Paraguay-ului. Care a fost situatia dvs. in acea perioada si ati avut cumva probleme de sanatate pe care le-ati ascuns, nedorind sa va pierdeti locul de titular la BVB si nationala?

I.G.: Cu o saptamina inainte de meciul de la nationala am simtit dureri usoare de spate pe care le-am neglijat, spunandu-mi ca nu este nimic serios si ca vor trece. N-am spus nimanui nimic, pana am ajuns la psihoterapeutul echipei nationale (Klaus Eder). Acesta mi-a facut citeva minute de masaje dupa care m-am simtit excelent, zicand antrenorului Löw ca sunt apt de joc si ca doresc neaparat sa intru pe teren. Am inceput foarte bine partida, fara nici un pic de dureri. Totul a fost O.K.

Reporter.: Ati inscris si un gol in acea partida…

I.G.: Da asa este. Astazi nici macar nu-mi mai amintesc cum de-am reusit sa inscriu acel gol, deoarece dupa 10-15 minute de joc, durerile au reaparut fiind mult mai intense si mai tari decat inainte. Dupa 27 minute de joc am cerut sa fiu schimbat, durerile fiind groaznice.

Reporter: In acea perioada, circulau fel si fel de zvonuri si supozitii, referitor la starea dvs. de sanatate. Ba era doar un nerv blocat la sira spinarii, ba sufereati de ”lombago” sau de ”hernie de disc”. Cand v-ati dat seama ca acesta stare in care va aflati nu este deloc simpla si ca veti lipsi chiar foarte mult timp de pe terenul de fotbal?

I.G.: La inceput mi-am zis: ”Ah, nu-i atat de grava situatia, si-n 3-4 saptamani sunt din nou apt de joc”. Acelasi lucru il declarau si medicii care m-au consultat. Am facut cateva terapii (masaje, ”Fango” etc.) insa situatia nu s-a imbunatatit de fel. Dimpotriva, era din rau, in mai rau! Deodata medicii-mi spuneau ca mai dureaza 3-4 luni, s.a.m.d. Timpul trecea iar eu nu faceam deloc progrese. Am inceput sa pierd notiunea timpului… In luna januarie 2014 am fost cu echipa in cantonament in Spania insa, in loc sa ma pot antrena in mod normal cu echipa, mi-am dat seama ca ma aflam din punct de vedere al sanatatii exact acolo unde eram in urma cu 6 luni. Nu s-a schimbat (in bine) absolut nimic. Atunci am fost foarte deprimat si deziluzionat, avand chiar o ”cadere psihica”. Ma aflam in mijlocul Iadului, in adevaratul sens al cuvantului zicandu-mi:”Asta a fost cu viata mea sportiva, totul s-a incheiat! Sunt terminat!”

Reporter: In astfel de situatii, psihologii te indruma sa gandesti pozitiv…

I.G.: Tocmai acest lucru este foarte greu de realizat si de pus in practica. Cum spuneam si-nainte: aceasta perioada a fost cea mai grea pentru mine. Eram fizic si psihic terminat, la pamant!

Reporter: Ati incercat toate metodele cu putinta de a scapa de acele dureri pacatoase.Se zvoneste chiar ca ati fi fost pana-n Crimeea, intr-un spital militar rusesc, consultandu-va niste medici specialisti. Este adevarat sau sunt doar zvonuri?

I.G.: Nu am lasat nimic neincercat, consultand o sumedenie de medici si da, am fost si-n Crimeea. Dupa fiecare consultatie am sperat ca medicul respectiv imi va spune ca ma va scapa de dureri si ca ma va pune din nou pe picioare insa cu totii mi-au zis ca nu ma pot ajuta!

Reporter: V-ati temut ca cariera dvs.se va termina aici?

I.G.: Nu intotdeauna. Am trait uneori niste stari depresive, cum va spusesem inainte insa, in adanculul sufletului, speram mereu intr-un miracol care ma va scapa de dureri. Nu doream in ruptul capului sa ma las operat. Unii medici imi spuneau ca este o operatie usoara, de rutina iar altii imi spuneau ca, daca nu reuseste, risc sa ma regasesc intr-un scaun cu rotile pentru tot restul vietii. In cele din urma, din fericire, am ascultat de un medic din München care mi-a garantat ca printr-o mica operatie facuta de el ma va scapa de dureri, redevenind ceea ce-am fost in urma cu un an. Astazi îi sunt foarte recunoscator acelui medic pentru faptul ca m-a salvat, cum s-ar zice. Operatia a fost facuta in München-Harlaching si a durat aproximativ o ora, dupa care m-am sculat din pat, incepind sa fac primii pasi. M-am simtit ca un nou nascut, ca un om caruia i s-a dat o a 2-a viata! Nu va puteti inchipui cat de fericit am fost.

Reporter: De ce v-a trebuit atat de mult timp pana v-ati hotarat in sfarsit sa va lasati operat?

I.G.: Buna intrebare. De ce? Nici eu nu stiu. Poate ca asta mi-a fost soarta, sa intalnesc in cele din urma acest medic care de la bun inceput mi-a insuflat incredere iar instinctul meu mi-a ”semnalizat”: El este omul care ma va salva.Si asa a fost!

Reporter: Haideti sa discutam putin despre tanarul Gündogan. V-ati schimbat in vreun fel (pozitiv sau negativ) in aceasta lunga perioada de suferinta?

I.G.: Da. M-am retras de foarte multe ori din viata de zi cu zi. Multe din activitatile avute inainte, in timpul meu liber, nu le mai faceam. M-am inchis pur si simplu in casa si nu mai ieseam zile intregi din camera mea. Gandurile-mi erau doar la acele suferinte si cum va decurge viata mea in continuare, daca nu scap de ele. Daca voi ramane infirm, ce voi face? Etc.,etc. Cu toate ca familia mea, prietena si toti prietenii mei mi-au fost permanent alaturi interesandu-se zilnic de mine, incercand sa ma scoata din ”carapacea” in care m-am inchis, n-au reusit. Acum, judecand ”la rece”, imi dau seama ca prin comportamentul meu am suparat pe foarte multi dintre ei si-mi pare nespus de rau. Stiu ca au dorit cu totii sa ma ajute, fiecare in felul lui iar eu le-am intors spatele, fiind focusat doar pe mine si pe boala de care sufeream. Imi pare foarte, foarte rau si-i rog sa ma ierte, insa atunci nu puteam altfel…

Reporter: Unii oameni devin agresivi in astfel de momente de suferinta, cauzate de boala. Va numarati si dvs. printre ei?

I.G.: (râzând) Cred ca nu. Am fost acelasi Ilkay si-n fazele mai dificile iar acele suferinte au fost o lectie de viata pentru mine, lectie pe care nu o voi uita cat traiesc!

Reporter: Ce invataminte ati tras din toata acea situatie? Sau mai bine zis,cum puteti defini acea ”lectie de viata” la care va referiti?

I.G.: Voi da mult mai multa importanta sanatatii, pentru ca fara ea….

Reporter: Germania a devenit campioana mondiala la fotbal anul acesta, fara aportul dvs. Ce sentimente ati trait in toata aceasta perioada?

I.G.: Am urmarit la tv toate meciurile echipei noastre nationale, precum si aproape toate partidele din celelalte grupe. Cu mult timp inainte de inceperea CM mi-am batut capul ce voi face in aceasta perioada? Sa ma uit sau nu la aceste meciuri. Nu este nimic mai rau (si greu) pentru un fotbalist decât sa priveasca neputincios la colegii sai de nationala si sa se impace cu gandul ca… asta este! Este cumplit, nu alta! Cu toate acestea, am trait fiecare moment de bucurie si fericire alaturi de ei, chiar daca fizic eram acasa. M-am bucurat enorm pentru toti colegii si prietenii mei de la nationala pentru castigarea acestui titlu. Am asteptat si muncit mult prea multi ani pentru a castiga un titlu iar cand a fost sa fie si s-a intamplat, n-am putut fi de fata si sa-mi aduc aportul. Deci eu nu sunt campion mondial, din pacate… Iar acest gust amar il voi avea tot restul vietii. Am pierdut un an din viata si acest titlu!

Reporter: Ati fost in vreun fel consolat de coechipierii echipei nationale?

I.G.: Da. Mats Hummels m-a sunat de foarte multe ori, zicandu-mi (printre multe altele) ca pe linga mine, au mai fost si alti mari fotbalisti care au pierdut un an din cariera fotbalistica si sa nu disper, fiindca totul se va termina cu bine si pentru mine. Sper ca anul acesta sa revin cat mai repede la echipa si sa nu ma mai gandesc la ceea ce a fost. Imi doresc foarte mult sa redevin acel Ilkay de odinioara.

Reporter: Antrenorul nationalei Löw a luat vreodata legatura cu dvs.? V-a sunat pentru a va intreba de sanatate?

I.G.: Eu stiu cum este la asemenea turnee. Nu-ti mai arde (ca antrenor) decat de situatia de moment, dorind sa-ti atingi țelul: castigarea CM!
Imediat dupa finala, l-am sunat pe antrenor si bineinteles pe colegii mei de la BVB, felicitandu-i. Cu totii s-au bucurat, spunandu-mi ca si datorita mie a fost castigata aceasta cupa. Acest lucru m-a uns pe suflet, nu alta. Este foarte frumos si linistitor sa simti si auzi ca n-ai fost uitat, toata aceasta perioada indelungata de timp.

Reporter: In toata aceasta lunga perioada de timp ”gurile rele” spuneau ca ati fost ”curtat” de mai multe cluburi de fotbal renumite din Europa. Ba chiar ca ati fi si semnat deja un pre-contract. Cat de adevarate sunt aceste zvonuri, si ati avut ganduri de plecare de la BVB?

I.G.: Nici vorba de asa ceva (de a schimba clubul). Cum v-am spus si-nainte: am intrerupt orice fel de legatura cu lumea sportului si nu m-am gandit la nimic altceva decat sa ma insanatosesc cat mai repede cu putinta. Atat si nimic mai mult!

Reporter: In urma cu putin timp, conducerea BVB-ului v-a reinnoit contractul avut pâna in anul 2016. Cum comentati?

I.G.: Ma bucur nespus de mult si sunt chiar fericit ca nu am fost ”lasat sau chiar dat la o parte” de catre BVB, cu toate c-am absentat mai bine de un an. Asta spune totul despre caracterul ireprosabil pe care toti membrii din conducere (si nu numai) il au aici, la noi, la BVB. Altundeva, eram de mult ”tras pe linia moarta” sau chiar indepartat fara nici un fel de resentimente. Toate astea mi-au dat incredere in mine si-n puterile mele si este un sentiment deosebit de placut si frumos sa stii (si vezi) ca totusi clubul tau are nevoie si-ncontinuare de tine.

Reporter: BVB-ul doreste sa va ofere un contract mai indelungat si pentru mai multi ani, decat doar pâna-n 2016. Ce veti face dupa momentul in care veti reveni pe gazon (si la vechea forma)?

I.G.: Nu mi-am facut nici un fel de ganduri in aceasta privinta. In momentul de fata, nu doresc altceva decat sa ajung sa joc pe teren si sa pot ”savura” pe deplin aceste clipe. Nu-mi doresc decat sa joc din nou fotbal. Atat si nimic mai mult.

Sursa traducerii: Welt am Sonntag

2 comments
Vlad Pirvu
Vlad Pirvu moderator

@ionicagabi 

Si eu sunt nerabdator sa il vad pe teren, macar cate 5 minute. 75% din ce a aratat mi se pare foarte mult dupa un an de pauza. 

Da, Kehl si Jojic nu arata cine stie ce, dar ii mai avem pe Bender, Nuri, Kevin, Ginter, care pot face bine treaba asta.

ionicagabi
ionicagabi

Mulţumim pentru articol! E bine de ştiut că avem "informatori" la faţa locului :))

Mă tot gândesc cât de bun era Gundo în momentul accidentării... Cu el în teren la forma de atunci am putea emite pretenţii la orice trofeu. Se pare totuşi că revenirea sa e încă departe, şi nici nu ştim cât timp îi va lua să-şi regăsească ritmul şi jocul său. Oricum, şi la un 75% din ce juca la momentul apariţiei problemelor, tot trece peste ce avem acum la dispoziţie (fără nicio supărare, dar Kehl chiar nu mai poate iar Jojic nu arată deloc bine acolo).