Debut cu dreptul în 2017
Începeam ultimul articol din 2016, spunând că ajunsesem la cel de al 7-lea meci consecutiv în care am încasat primul gol al meciului. Ei bine, goodbye 2016, hello 2017! Am început anul cum nu se putea mai bine, marcând golul de 1-0 în minutul 5. Schurrle a început vârf, datorită absenţei africanului Aubameyang şi a chinezului Ramos. Primul reprezintă Gabonul la Cupa Africii, din postura de căpitan şi singur marcator, iar Ramos a a luat noul drum al aurului din fotbalul actual: China. Primele două partide de pregătire nu aduseseră o soluţie clară pentru postul de atacant, dar evoluţia bună din amicalul cu Paderborn a lui Schurrle, i-a trecut numele în dreptul acelui post descoperit.
Ei bine, Schurrle a marcat primul gol în Bundesliga pentru Borussia şi puteam spune, încă din minutul 5, că şi-a făcut treaba ca vârf. S-a zbătut tot meciul, a fost extrem de activ, iar evoluţia lui de azi poate fi un alt motiv de bucurie în acest debut de an, după un tur dezamăgitor. Luând în calcul faptul că noi câştigaserăm toate meciurile sezonului în care am marcat primii, cele 3 puncte păreau a fi puse deoparte. Mai mult, n-am mai pierdut primul meci din an de 12 sezoane. Dar partea cu “să nu pierdem” nu era o opţiune, ci doar cea cu “să câştigăm”. O victorie azi ne-ar fi adus la fel de multe puncte, ca şi-n ultimele trei meciuri din 2016, la un loc (în care n-am pierdut).
Trec peste partea cu absenţii că lungesc postarea, şi merg direct la adversar. La o primă vedere, meci uşor. Werder se chinuie de ani buni să nu retrogradeze, dar i-am găsit într-o pasă bună. Nu am reuşit să le punem capăt seriilor cu gol marcat (15 meciuri consecutive în Bundesliga şi 20 pe teren propriu), dar i-am făcut la cea în care erau neînvinşi de 5 etape. După deschiderea rapidă de scor, chiar am crezut că ne vom face un prim meci uşor, după multe chinuite. Primul sfert de oră a fost dominat clar de noi, iar Schurrle a mai avut alte două ocazii de a marca. Însă, cu paşi mărunţi, verzii au început să amplifice latura fizică a jocului lor. Echilibrează posesia şi se apucă să-i de de lucru lui Weidenfeller.
Bătrânul Roman se remarcă la şutul lui Bartels şi mai ales al lui Delaney, după o lovitură liberă. Realizăm că fără un al doilea gol, nu putem câştiga. Minutul 39 ne readucea însă certitudinea că nu putem pierde vreun punct. Reus scapă singur cu Drobny, trece mingea pe lângă acesta, dar cehul are o intervenţie barbară. Reavoinţa premeditată a cehului exonerează arbitrul de orice alte aspecte pentru acordarea unui roşu. Nu mai contează locul şi nici câţi apărători mai erau prin preajmă. Nici mama lui Drobny, dacă s-ar fi aflat în boxa juraţilor, nu i-ar fi luat apărarea. L-ar fi găsit vinovat şi poate chiar ar fi fost şi ruşinată de fapta băiatului ei.
Finalul reprizei e unul agitat. Primul minut de prelungire îl găseşte pe Reus la capătul unei faze adusă din vremurile lui bune, dar acesta nu reuşeşte să-l învingă pe nou-intratul Wiedwald. Un minut mai târziu, Fritz îşi face loc prin apărarea noastră şi trage cu sete în transversală. Răsuflăm uşuraţi, şi realizăm că şi cum om în plus avem nevoie de golul doi pentru a ne impune. Reus revine cu banderola de căpitan pe mână de la cabine, după înlocuirea lui Schmele cu Durm. Controlăm jocul şi după pauză, dar pasele din faţa porţii adverse nu se leagă. Până la urmă, Kagawa reuşeşte o pasă ce era menită a fi assist, dar Reus ratează surprinzător.
30 de secunde mai târziu, vine şi nelipsitul gol în poarta nefericitului Weidenfeller. Totul pleacă de la un aut din jumătatea adversă, Ginter o ia elegant printre picioare, iar Sokratis îşi arată limitele când vine vorba de viteză. Apărarea noastră era depăşită din nou, şi parcă e permeabilizată pe vecie. 1-1. Of… Dar parcă nu eram atât de disperaţi. Ştiam că avem soluţii pe bancă, şi mai aveam încă o jumătate de oră să marcăm cu om în plus, în faţa unui adversar accesibil. Schimbările au venit, iar Reus şi Castro au fost înlocuiţi cu Dembele şi Guerreiro.
Portughezul a avut o prestaţie încântătoare, dar nu acelaşi lucru putem spune şi de cel mai bun om al sfârşitului de 2016. Dembele a părut rupt de realitate şi dădea impresia că joacă în pantofi, nu în ghete. Probabil nici nu era refăcut 100% după accidentare, şi cu siguranţă nu ar fi apelat la el dacă toate erau bune. Dar atitudinea lui a lăsat mult de dorit. Lipsa unui dispecer de meserie la mijlocul terenului, care să dea limpezime atacurilor noastre, s-a văzut încă o dată. Atacurile noastre săreau peste cei din mijloc, iar jocul nostru ofensiv a devenit deseori haotic, şi parcă fiecare om din faţă îşi dorea să rezolve meciul de unul singur. Pulisic, care de obicei excela la jocul de echipă, şi-a dorit mai mult ca niciodată să-şi încheie azi tutela şi să obţină titularizarea definitivă.
Ei, şi pe când notam că Piszczek făcea un meci slab, polonezul a reuşit ce n-au putut numele strălucitoare din atac. A apărut la locul şi momentul potrivit şi şi-a trecut în cont a 3-a reuşită a sezonului. Finalul de meci l-a găsit devitaminizat complet, şi pur şi simplu nu mai putea reveni din atac pentru a sprijini, cum se cuvine, defensiva. Ultimele minute i-au găsit pe verzi revărsaţi asupra careului nostru, şi chiar cu mai mulţi oameni decât ai noştri, deşi ei erau cei care evoluau în inferioritate numerică.
Am tremurat pentru această victorie, dar asta şi din cauză că nu am reuşit să închidem meciul din nenumăratele oportunităţi create. Fluierul de final ne-a adus cele 3 puncte iar băieţii s-au adunat să se îmbrăţişeze. Realizau, la rândul lor, că şi acest meci se putea termina prost. Victoria de azi ne-a urcat pe 4 şi sperăm acum la o încurcare a berlinezilor, care să ne păstreze acolo.