Calificare! Chinuit de uşoară…
Meciul cu Sporting putea fi abordat cu încredere. Dar, de unde încredere, având în vedere că am câştigat doar un meci din ultimele 6? Ei bine, acea victorie a venit tocmai împotriva verzilor dungaţi. Dar fotbalul de azi nu mai ţine cont de faptul că dacă am bătut în deplasare, suntem favoriţi acasă. Nu ţine cont nici de faptul că Sporting n-a câştigat pe tărâm german, iar Borussia a câştigat toate duelurile de pe propriul teren împotriva echipelor din patria lui Figo şi Rui Costa (dar e bine când tradiţia e de partea noastră). Orice meci începe de la 0-0, şi dacă nu-i ca-n Revierderby, se termină altfel. Cât despre victoria de la Lisabona, aceasta nu a fost obţinută jucând perfect, sau din cauza faptului că adversarul a fost cel mai slab dintre ultimii 6. Ştim cu toţii cât de chinuit am luat cele 3 puncte. Cu şansă, cu improvizaţii, şi fără unghii (în cazul meu). Şi, Doamne, cât de utilă a fost acea victorie! Ne-a făcut favoriţi la calificare, şi ca să nu punem calificarea în pericol, tot ce trebuia să facem acum era să ne păstrăm acea invincibilitate de pe propriul teren. Mai mult, o victorie ne-ar fi calificat înaintea ultimelor două etape. Un scenariu ireal dacă privim spre chinul din campionat.
Ramos înscrie pentru cele 3 puncte.
Lăsând meciul tur deoparte, ne-am îndreptat privirea spre Tuchel şi aceeaşi problemă a sa: „Eu cu cine joc azi?” Tot stăm cu urechea ciulită la scârţâitul uşii de la infirmerie, să vedem cine mai revine de-acolo, dar, meci de meci, dispar alte nume din echipă. Pentru acest meci, nu l-am avut la dispoziţie pe Kagawa, din motive medicale, iar Piszczek n-a fost nici el apt pentru a juca 90 de minute. Mai mult, Auba a dispărut de tot din lot, dar a apărut într-un restaurant, şi apoi în tribună. Cu alte cuvinte, Tuchel face echipa ca-n copilărie. Iese în faţa blocului şi apoi strigă pe la geamurile prietenilor. Unii vin, unii nu-s acasă, iar pe alţii nu-i lasă maică-sa (nu şi-au făcut temele sau tocmai s-a aflat de 4-le de la istorie). În aceste condiţii, Ramos era din nou omul nostru de gol şi era susţinut de neinspirata linie de 3 a ultimelor meciuri: Dembele, Gotze, Pulisic. Eficienţa celor trei a lăsat mult de dorit, asta pentru că scânteia finală, cea menită să aprindă tribuna, a fost mai de fiecare dată înăbuşită de un driblig în plus, o pasă imprecisă, lipsă de concentrare sau încredere în forţele proprii. Pe de altă parte, apărarea avea datoria să aducă siguranţă, mai ales că jucam după o bună vreme cu un fundaş stânga. Iar revenirea lui Castro în centru aducea şi ea speranţa că jocul nostru urma să fie ceva mai legat.
Meciul debutează pe contre, şi, din fericire, noi suntem cei care modificăm tabela. „Assist-man” Ginter ridică superb o minge pentru Ramos, iar columbianul punctează din nou. Dar golul din minutul 12 nu ne-a făcut viaţa mai uşoară. Pressingul sufocant al dungaţilor a încurcat serios construcţia noastră, iar Burki a fost luat serios la joacă de fundaşii noştri. Atacurile portughezilor nu s-au lăsat nici ele aşteptate şi-au creat, în dese rânduri, panică în careul nostru. Au întâlnit acolo un Bartra foarte atent şi-o bună colaborare în ceea ce priveşte dublajul. În minutul 33 am avut parte de o fază „şampanie”. Un un-doi Gotze-Pulisic l-a lăsat pe american într-o poziţie ideală de a marca, iar transversala a fost singura pe fază la magia celor doi şi a insistat să se opună unui gol, ce ar fi fost cel mai frumos al acestui sezon pentru noi. Ei bine, cei doi au mişcat ceva, dar Dembele a făcut cea mai slabă repriză de când a îmbrăcat tricoul galben. Urmarea firească a venit încă de la cabine, fiind înlocuit cu Schurrle. Nici acesta nu s-a văzut mai deloc, dar, după pauză nu s-a mai văzut nimeni. Castro a făcut o primă repriză bună, cu multe mingi filtrante, marca Gundogan. Dar, după pauză, jocul său a fost bombardat cu o mulţime de erori. Tuchel s-a văzut nevoit să aducă noi improvizaţii, văzând că mijlocul este depăşit iar apărarea se prezenta cu spaţii incredibil de generoase pentru adversari. Au intrat Piszczek şi Rode, iar acest meci a semănat perfect cu cel de la Lisabona. Două victorii identice, câştigate cu foarte multă luptă, dar şi mai puţin fotbal.
Am obţinut în sfârşit o victorie, dar jocul nostru este departe de cum ni l-am fi imaginat. Ei bine, cu un astfel de joc, un pronostic 2 la Hamburg ar trebui să fie cotat undeva peste 10. Totuşi, până sâmbătă avem ocazia să sărbătorim o calificare nesperat de uşor obţinută. Încâlceala Realului la Varşovia ne face acum favoriţi chiar la câştigarea grupei. Se zice că victoriile aduc victorii, dar, oare, victoria asta poate fi văzută ca un factor mobilizator?