Pe curând

Dragă Jurgen,
Știm amândoi că vei mai sprinta cândva pe marginea terenului, pe Westfalenstadion. Vei fi mai cărunt, poate că nu vei mai speria arbitrii la fel de tare și nu-ți vei mai arunca pumnii în aer la fel de des. Dar nu-ți vei putea stăpâni picioarele când vom marca într-un meci nebun. Nu îi vei putea priva de tot pe fanii Borussiei de spectacolul pe care îl faci pe marginea terenului. Și vom râde din nou la conferințele de presă.
Mă gândeam să-ți mulțumesc pentru amintiri. Pentru trofee. Să-ți fac un colaj cu poze memorabile, de rămas-bun, dar nu cred că ar schimba nimic dacă ți le-aș trimite. Păstrăm amintirile astea în suflet, nu e momentul potrivit să ne pierdem în înșiruiri de performanțe și laude formale.
Până te voi revedea în ”treningul” galben-negru, îți urez drum bun. Să rămâi nebun și frumos. Să-i faci pe oameni fericiți în continuare și să îi cucerești cu zâmbetul, carisma, inteligența și umorul tău. Să știi că atunci când te vei întoarce, mă vei găsi tot aici. Iar acum nu plâng. Hai, du-te!