Intotdeauna Borusse
Stimati fani ai BVB-ului din Romania,
Asa cum v-am promis in urma cu ceva timp, va voi descrie sentimentele si simtamintele mele legate de perioada (critica) in care am ajuns sa vad (din nou) un meci al iubitei mele echipe BVB 09.
In urma cu 3 saptamani, baiatul meu Mark mi-a spus: “Tata, un coleg nu poate merge pe stadion la meciul BVB-ului impotriva lui Hoffenheim si mi-a dat (contra-cost bineinteles) biletele lui de intrare (3) pentru acest meci.Vrei sa mergem?
“Bineinteles”, i-am raspuns.
In acea perioada, BVB-ul nostru desi “lua bataie dupa bataie” INCA nu si-a facut nimeni griji ca se va merge din rau in mai rau, ci dimpotriva: TOTUL va fi bine, iar “noi” ne vom reveni!
A urmat infrangerea de la Frankfurt!
Am vazut la TV (precum dvs.) primele gesturi de dezaprobare facute de catre propriii suporteri si-am ramas, sincer va spun – PERPLEX!
De ce? Pentru ca nu ma asteptam la asa ceva din partea lor – a celor mai inflacarati suporteri, cum s-ar zice!
Pe undeva insa ii si pot intelege… Sa va spun si de ce.
Nu stiu cat costa o asemenea deplasare a fanilor insa-mi pot imagina ca prea ieftina nu este iar cei care o fac mai tot timpul (din dragoste pentru club) dau si ultimul cent pe care-l mai au in buzunar.
(Precizare: Zona Dortmundului este una dintre cele mai sarace din DE., privind gradul somajului foarte ridicat existent, si-n permanenta crestere din ultimul timp)
La serviciu, cunoscut fiind faptul ca sunt un inflacarat fan al BVB-ului, era clar ca ma vor ”mazili” si-si vor bate joc de mine…
Inclusiv sefa mea (care este Schalke-fan!) m-a luat ”peste picior”.
Mi-am zis: ”Alfred, trebuie sa treci si peste aceste momente, sa fii calm si sa crezi in ceea ce IUBESTI, DACA IUBESTI CU ADEVARAT”! Iar eu asta fac, desi in ultimul timp am avut multe rezerve… (fapt pe care ACUM il regret, sincer va spun)
Au urmat zile pe care mi-as dori sa le uit. Zile in care, urmarind presa germana care LOVEA CUMPLIT DE TARE SI MULT in ceea ce iubesc, adica: BVB si mai ales Klopp m-au ”atacat” si pe mine, lovindu-ma acolo unde ma doare mai tare – IN BVB-UL MEU si-n OAMENII care l-au reconstruit, dupa cele intamplate in trecut.
“Am inchis scurta paranteza, neanuntata… Doream doar ca prin cele scrise mai sus sa accentuez si explic (daca mai era cazul) DE CE IUBESC NEMARGINIT aceasta echipa.
In fine. A inceput pentru mine o noua saptamana de lucru (01.12). I-am spus sefei mele ca vineri 05.12 am bilete la meciul BVB-ului meu si ca doresc sa pot pleca mai repede. Mi-a dat ”voie” intrebandu-ma insa, cu subinteles: “D-le Wittmer, chiar doriti sa vedeti LIVE cum echipa dvs. se duce de rapa…? Va dau voie cu placere” …razand!
Maine dimineata ii voi RADE eu in fata! Hai sa continui cu esentialul:
Dupa-amiaza de vineri (05.12) a fost urata si morocanoasa din punct de vedere al timpului.
In noaptea de dinaintea meciului am dormit doar cateva ore, fiind foarte obosit a doua zi.
Mi-am dorit sa ”treaca” cat mai repede timpul pentru a sti daca m-am inselat sau nu in privinta CONSTIINTEI jucatorilor BVB-ului.
La ora 17, Mark m-a luat de acasa si-am inceput deplasarea de 90 km, pana la Dortmund.
Pe drum am tot vorbit si facut fel si fel de speculatii: Cine-ar putea juca unde si de ce?
Mark este la fel de ”inebunit” de BVB ca mine! Cum se spune asa de frumos: ”Ce se naste din pisica, tot soareci mananca”.
Doream sa parcam masina tot in parcarea dinaintea scolii de fotbal a domnului Marcel Raducanu insa, din cauza ambuteiajului (atat de multe masini inca n-am mai intalnit inaintea unui meci de fotbal in Dortmund) am luat ce-am primit, adica un loc de parcare(4 Euro) in apropierea Stadionului.
Era ora 19 si am mers circa 5 min. pe jos, pana la stadion.
Am intrat scurt in Shop-ul arhiplin ca de obicei si mi-am luat o “caciula tricotata”(20 Euro) de iarna + cateva “abtzibilduri” pentru masina.
De platit, le-a platit Mark, zicandu-mi: ”Tata, asta este cadoul meu de Craciun pentru tine, s-o porti sanatos SI sa ne aduca 3 puncte in aceasta seara”!
In drum spre stadion, fiind de vreo cateva ori deja, pot spune ca cunosc ”pulsul” celor care vin…
In drum spre stadion am trecut pe sub un pasaj de tramvai unde canta un saxofonist (mai”suciuriu”) melodii de Craciun, avand in fata (pentru bani) o punga de Aldi.
Nu doream decat sa intru cat mai repede in stadion si sa-mi ocup locul.
M-am tinut totusi de “regula obligatorie” pe care mi-am impus-o de fiecare data cand vin la un meci la Dortmund si-anume: un carnat prajit proaspat intr-o chifla, dupa care o bere Brinkoff.
Ne-am uitat imprejur (Mark si eu) observand o ”liniste” ingrijoratoare din partea suporterilor, fapt pe care nu l-am intalnit niciodata pana acum.
Atmosfera seara pot spune ca a fost frumoasa, cu un cer senin si plin de stele (ca.5 grade temp.) si se putea mirosi in aer vinul fiert de Craciun + toate celelalte dulciuri si mancaruri care se fac pe loc. Cu toate astea, fanii de fata parca au fost ”altfel”. Tacuti, ingandurati, parca singuratici…
Pe ici-colo mai era unul sau doi care mai ”grohaiau” (beti fiind).
Atmosfera a fost foarte incarcata, fapt pe care l-am simtit atat eu cat si Mark.
Era oarecum o liniste care-mi confirma faptul ca nu sunt singurul care gandeste si simte ca mine. Am intrat pe stadion, ocupandu-ne locurile rezervate. In meciul anterior (cu Gladbach), avand aceleasi locuri, am cunoscut persoanele care stateau alaturi, in spatele si fata noastra.
De aceasta data insa, doar o parte din cei pe care i-am vazut prima data au mai fost prezenti.
In fata noastra au stat persoane care nu au ”sezut” (alcoholizate bineinteles) si care URLAU BVB-ul la victorie. Din complezenta si pentru a putea vedea meciul, in liniste si mai ales ”sezand” i-am rugat sa se aseze la randul lor.
Mi-au raspuns (erau 5 pers.): ”Baiatule, vad ca ai atarnat de gat un fular al BVB-ului, deci esti de-al nostru! Cum poti sta pe ”cur” si nu-ti incurajezi echipa pe care, precum eu, pretinzi c-o iubesti? In aceasta seara TOT STADIONUL trebuie sa stea in picioare si sa URLE, precum o fac eu!” Cei care stateau deasupra nostra, la randul lor au fost ”revoltati” insa s-au linistit pe parcurs pentru simplul motiv c-au recunoscut gravitatea situatiei si-au dorit sa contribiue, stand in picioare si incurajand.
“Zidul Galben”a dat tonul la incurajare iar TOT stadionul l-a urmat! Desi aveam locuri ”de sezut” in TOT BLOCUL Süd-West, nu a sezut nimeni! Cum sa stai tu jos, cand TOATA LUMEA este in picioare?!! Atunci mi-am dat seama cu adevarat, ce-nseamna sa SUSTII o echipa!
Nu ”ajunge” sa bati doar din palme sa canti si sa strigi! TREBUIE sa te si scoli de pe scaun sa aplauzi FIECARE minge recuperata, sa spui ”uuuf” daca o pasa nu si-a gasit telul, etc.
Am mai invatat inca ceva, chiar daca de la niste persoane ”alcoholizate” si-anume:
DACA IUBESTI CEVA (sau pe cineva) FA-O NECONDITIONAT!
Acest meci, conditiile si situatia precara in care se afla BVB-ul inaintea acestei partide m-au determinat sa-mi schimb unele pareri legate de modul cum eu insumi vad unele lucruri…
Sa ”dai cu biciul” este foarte usor. Sa ierti este o calitate. Sa IUBESTI INSA NECONDITIONAT, este un DAR! EU IUBESC ACEASTA ECHIPA si sunt SIGUR ca nu sunt SINGUR!
Sper ca aceste randuri sa va determine a va gandi de 2 ori inainte de a ”jigni” sau “URI” un jucator al BVB-ului pentru ca motto-ul: ECHTE LIEBE nu-i ”spus” doar asa…
ACESTA chiar exista!
Cititi si recititi va rog aceste randuri ori de cate ori veti fi “indecisi” in privinta BVB-ului!
„Einmal Borusse, immer Borusse” – a spus-o un OM, membru al BVB-ului (99 de ani) care a decedat in urma cu o saptamina si pentru care s-a tinut un moment de reculegere inaintea partidei de vineri 05.12.2014.
Pentru doritori (si cunoscatori ai limbii germane) puteti citi articolul aici.