Borussia Dortmund – Inceputul povestii (I)
Să începem cu începutul… După câțiva ani în care ne-am chinuit să jucăm fotbal și am avut probleme chiar cu menținerea în prima ligă germană (perioada de după titlul din 2002, câștigat cu Matthias Sammer), conducătorii Borussiei Dortmund își schimbă complet viziunea și modul de a gestiona clubul. La finalul sezonului 2007-2008, oficialii noștri se hotărăsc să-l numească ca antrenor principal pe Jürgen Klopp, care a facut o figură foarte bună la Mainz, clubul unde și-a făcut un nume și ca jucător. Venit în luna mai a anului 2008, Klopp nu a reușit să facă mare lucru, sezonul fiind o catastrofă, mare parte din vină fiind a antrenorului Thomas Doll, cu care BvB a început campionatul. Anul următor a fost unul destul de bun pentru echipă, Klopp începând să promoveze câțiva tineri (Sahin, Kuba, Grosskreutz, Hummels, Subotic). Terminam pe 6 atunci, la doar 10 puncte de campioana Vfl Wolfsburg. Sezonul următor urcăm un loc, terminăm pe 5 și îl dăm în echipa anului pe Mats Hummels, fundașul care peste ani avea să devină stâlpul naționalei germane. Am făcut un campionat onorabil, clasându-ne pe o poziție de Europa League.
Ce a urmat… Începeam anul primului titlu, acasă, pe Wesfalen. Ne vizita Bayer Leverkusen, o super echipă ( se întorsese Ballack, îi mai aveau pe Vidal, Renato Augosto, Kiessling, Lars Bender etc.). Klopp promovase o mulțime de tineri și, surprinzător, am început foarte bine, puștii noștri arătând o poftă de joc nemaipomenită. După multe ocazii ratate de băieți, experimentații conduși de pe bancă de Jupp Heynckes și din teren de veteranul Ballack ne-au înscris două goluri și ne-au liniștit. Pierdeam primul meci… Nu-i nimic și știți de ce? Pentru că a urmat o serie de 7 victorii consecutive, una din victime fiind și campioana, Bayern. Această serie a fost oprită de Hoffenheim, la capătul unui meci superb. Îmi amintesc și acum execuția perfectă a lui Antonio Da Silva și săritura celebră a lui Jürgen Klopp. Egalasem atunci la ultima fază a meciului și visul nostru începea să prindă contur. Urma mare meci mare la Mainz. Băieții ăștia câștigaseră tot în primele 7 etape și doar neșansa a făcut să nu învingă și Hamburg în etapa premergătoare marelui meci. Ne-am comportat extraordinar la Mainz și lansam, odată cu acest meci, un viitor star al fotbalului european și mondial, Mario Götze. Înscria primul său gol în Bundesliga, la doar 18 ani. Ce s-a întâmplat mai departe cu cariera lui nu prea poate fi descris de noi, fanii BvB. A urmat o altă serie extarordinară de victorii. Terminam turul pe primul loc, la ani lumină de Bayer Leverkusen. Returul a inceput senzational, cu o victorie în fața principalei cotracandidate, Bayer 04, scor 3-1. Ne distanțam la 13 puncte de ei și nu mai aveam cum să pierdem titlul. Un singur moment de referință am mai avut în acel sezon, meciul de pe Allianz, cu Bayern. I-am bătut într-un mod entuziasmant, scor 3-1. Meciul a confirmat supremația noastră pe plan intern. A urmat sărbătoarea de după ultimul meci cu Frankfurt. Știu că i-am retrogradat atunci. Petrecerea a fost senzațională, cu 80,000 de bvb-iști pe teren și foarte multă bere… A fost minunat!
Vara anului 2011 – nu ne-am mișcat prea mult pe piața transferurilor, totuși am adus doi băieți importanți, pe Gündogan și Perisic. Singura plecare de menționat a fost Nuri Sahin, ajuns la Real Madrid. Eram campioni, deci deschideam sezonul. Am făcut un prim meci reușit cu Hamburg, tinerii Götze și Grosskreutz aducându-ne victoria. A urmat o perioadă grea, cu doar două victorii în 5 meciuri, cauza fiind acomodarea târzie a lui Gündogan pe un post nou pentru el. Următoarele meciuri au fost definitorii în consolidarea titlului. De la meciul cu Hannover din septembrie, nu am mai pierdut niciun meci până la finalul sezonului. Victorii superbe cu Bayern și Schalke, 4 la număr. Îmi amintesc finalul stagiunii, meciul cu Stuttgart… Am tremurat de-a binelea la acel meci, de la extaz la agonie, senzațional (am sărit în stil Klopp la golul lui Hummels, egalam atunci la 3). Este cel mai frumos meci pe care l-am văzut eu vreodată, fără nicio urmă de subiectivism. Am sărbătorit la fel de frumos, după ultimul meci cu Freiburg. Tot acel sezon a culminat cu finala DFB Pokal, de la Berlin. Bayern München nu știa efectiv ce se întâmpla pe teren. Lewa i-a omorît atunci, înscriind o triplă. Făceam eventul… Eram noua forță a fotbalului german și anunțam și dominația europeană. Nu am vorbit deloc despre Champions League. Am fost o adevărată dezamăgire, terminând pe locul 4 o grupă relativ ușoară, cu Arsenal, Marseille și Olympiacos. Copiii nu aveau experiență europeană, de aici și rezultatele proaste din ligă…
Iosub Nicu