Logo
My Journal
Blog

Timeline

Blog

Goana după egalare

“N-ar strica să marcăm şi noi primii din când în când”, erau cuvintele lui Thomas Tuchel după meci. Am ajuns la al 7-lea meci consecutiv în care încasăm primul gol al meciului, sunt convins că-l deranjează (şi pe el) treaba asta. Mai mult, făcând referire la jocul nostru din prima repriză, spunea că-l depăşeşte, şi că nu are un răspuns pentru jocul nostru presărat cu erori de toate felurile. Ciudat! În rest, dezamăgire mare în rândul jucătorilor. Aici le împărtăşesc sentimentul. Aseară nu s-a mai impus să punem întrebarea dacă am câştigat un punct sau am pierdut două. Asta pentru că am pierdut două puncte mai mari decât antipatiile generate de Tuchel.

Am rămas neînvinşi acasă pe tot parcursul anului 2016, iar în Bundesliga din aprilie 2015. Dar adăugarea unui egal cu Augsburg nu ne face cinste. Signal Iduna Park a văzut aseară cel mai numeros număr de suporteri galben-negri. Nu pentru că ar fi fost primul sold-out, ci pentru că bavarezii nu s-au înghesuit să facă această deplasare, rămânând mai multe bilete pentru ai noştri. Oaspeţii au venit şi fără câţiva titulari, dar şi fără antrenorul Dirk Schuster, demis în urmă cu o săptămână. Noi îi oferim răbdare lui Tuchel să-şi implementeze ideile şi după un sezon şi jumătate la club, în timp ce ideile noului antrenor al celor de la Augsburg şi-au găsit de îndată aplicabilitatea în jocul acestora. Însă, e mult mai uşor să joci defensiv în ziua de azi, decât ofensiv. Mai ales dacă adversarul te invită să dai gol la singura ocazie, iar apoi îţi iau portarul la ţintă sau luftează din faţa acestuia. În mod normal, trebuia să câştigăm un astfel de meci fără probleme, dar nimic nu mai e normal pe la noi.

Aflaţi într-o continuă criză de personal, am început partida cu noi modificări. Absenţele lui Sokratis, Piszczek şi Burki şi forma deloc de invidiat a lui Bartra sau Schmelzer, ne-au transformat în singura echipă din Bundesliga care nu e în stare să se apere. Am început partida în ofensivă, dar Gotze o dă în bară. Ce-i drept, nu mai rău ca atunci când a decis că vrea să devină noul Messi al lui Guardiola. După primele 10 minute ne-am afundat în jocul dorit de adversar, un joc îngrămădit la jumătatea terenului, din care nu aveam cum să obţinem ceva cu Gotze sau Kagawa la “recuperare”. Auba a părut uşor plictisit în faţă, şi tot jocul nostru ofensiv se baza, încă o dată, pe acelaşi Dembele. Defensiva nu-i oferea nicio siguranţă unui Weidenfeller nesigur, şi lansa doar pase fără orizont. Una dintre acestea l-a găsit “demarcat” pe unul dintre fundaşii centrali adverşi, în faţa propriului careu. A urmat o cursă nestingherită a acestuia printr-o mare de tricouri galbene, dar făr’ de picioare. Parcă erau doar holograme proiectate în jurul singurei fiinţe cu capul pe umeri. Iar când a apărut primul picior de-al nostru, a fost şi mai rău. Merino a încercat o deposedare, însă din multitudinea de unghiuri acoperite de tricourile galbene, mingea trimisă de el l-a găsit tocmai pe cel favorabil coreeanului ex-borusist. Şi cum bine ştim că dacă echipa adversă se prezintă cu un fost jucător de-al nostru, acesta trebuie să marcheze, Ji nu a vrut să strice sau să contrazică. S-a trezit singur cu Weidenfeller şi, cu şansa specifică adversarilor noştri, a reuşit să-l învingă.

Linişte. Priveam năuciţi cum primim încă o dată primul gol al partidei şi iar trebuia să alergăm după egalare. Parcă şi noi am obosit urmărind acest scenariu, ce să mai zicem de jucători? Am intrat la pauză plini de amărăciune şi am revenit de acolo fără Bartra. Părea a fi o penalizare a jocului său haotic. Revenirea de la cabine a adus un plus de determinare şi de viteză în jocul nostru. Scorul de pe tabelă a fost modificat imediat după pauză, după o pasă a lui Kagawa şi o finalizare graţioasă a lui Dembele. Goana după egalare luase sfârşit şi aveam aproape o repriză pentru a alerga după victorie. Au urmat 15 minute în care golul al doilea părea o certitudine. Însă atacul nostru a avut de-a face cu “Magnetul” Hitz, ce atrăgea toate mingile înspre el, sau cu imprecizia lui Auba sau Kagawa. Gotze a jucat cu frâna de mână trasă, iar grămăjoara de atingeri de care avea nevoie la fiecare fază a redus simţitor viteza noastră de joc. Nici noii intraţi nu au schimbat în bine jocul nostru, iar minutele s-au scurs spre un nou egal.

Jocul nostru de ieri nu ne-a dat motive să sărbătorim cum se cuvine cei 107 ani de existenţă ai clubului, împliniţi cu o zi înainte. Încheiem anul cu gândul că 2017 va fi mai bun. Clasarea la finalul turului pe un virtual loc 6 este cu siguranţă sub aşteptările noastre. În ultimele sezoane nu am reuşit să ne impunem în faţa lui Bayern. Ei bine, acum am făcut-o, dar preferam să pierdem atunci şi să câştigăm punctele împotriva celor din jurul nostru. Nu am învins pe nimeni altcineva, dintre primele 8 clasate. Cât despre acest final de an, singurul lucru bun îl reprezintă #Weigl2021. Sper să urmeze şi #Pulisic4ever şi să ne ţinem de construirea acelei mari echipe la care visăm.