Logo
My Journal
Blog

Timeline

Blog

0-2 în Supercupă. Îngrijorare vs. speranţă

“Ceea ce văd în statistici – ocazii mai multe, posesie mai bună, joc de pase mai bun, deposedări mai multe – este ceea ce am simţit de pe marginea terenului, anume că trebuie să acceptăm faptul că am fost ghinionişti şi că am pierdut nemeritat. Ne-am implicat mult în acest meci, asta ne-am propus. Echipa a arătat o bună energie pe gazon şi a fost capabilă să îşi creeze multe ocazii, în special în prima repriză. Acesta este obiectivul nostru: să atacăm mult, constant, să accelerăm continuu şi să reuşim să ne presăm adversarii timp de 90 de minute. Acest lucru depinde mult de condiţia fizică, concentrare şi jocul în echipă. Ne aşteaptă un drum lung în faţă”
Thomas Tuchel

Borussia a pierdut Supercupa Germaniei cu 0-2, după un meci în care a arătat, deopotrivă, multe lucruri bune, dar şi destule slăbiciuni. Voi începe prin a reda mai jos comentariul lui Marian pe grupul de Facebook, care punctează foarte bine inexactităţile de aseară:
 
“Pentru mine, Supercupa nu este un meci amical. Este un trofeu, oricât de neînsemnat este el, şi mai ales, este un meci direct cu Bayern! Am fost suprins să văd că Bayern a început cu toţi titularii apţi la momentul partidei (inclusiv ăia “obosiţi” care au fost la EURO), iar Tuchel a hotărât să experimenteze cu Kagawa (ieşit din formă de jumătate de an) şi Ramos (mijlocaş ofensiv pur sânge) în spatele vârfului, după ce am transferat mijlocaşi ofensivi pe bandă rulantă în această vară. Oare nu sunt încă în stare să joace 45 de minute la jumătatea lui august?! Atunci este o mare problemă în privinţa pregătirii de vară… Singurul plus a fost Passlack, care m-a impresionat în mod plăcut. Cred că a fost cel mai bun jucător ieri. De partea cealalată, Schmelzer. A jucat mizerabil, ar trebui să-şi revină repede dacă vrea să rămână titular.
Cât despre meci, am jucat bine 30-40 de minute, cât timp bavarezii s-au aparat penibil (s-au apărat tot meciul, dar din minutul 30 au făcut-o şi cu cap). Am avut atâtea ocazii să deschidem scorul şi totuşi nu am făcut-o… tipic BVB. Şi ce se întâmplă de obicei în fotbal s-a întâmplat şi aseară: unii ratează, ceilalţi dau gol. Nu a fost la prima lor şansă a meciului, când Vidal a dat peste din câţiva metri, dar a fost la prima din repriză secundă. După gol, n-am mai legat două pase. Dar am avut posesie! Pep e mândru de noi. 🙂
Un Bayern atât de slab ca aseară rar vezi. Dar şi aşa slabi, tot ne-au învins. Da, ştiu, a fost doar un “amical”. Tuchel se pregăteşte pentru meciurile importante, nu pentru meciuri d-astea. În meciuri “fără miză”, el experimentează. Sau să aruncăm celălalt clişeu: jucătorii nu sunt la capacitate maximă, deci există o explicaţie validă.
Vlad zice că anul asta Tuchel are scuze dacă nu reuşeşte să câştige nimic. Eu zic că ar fi bine să câştige ceva şi anul ăsta. Un lot ca cel din prezent nu a mai avut BVB niciodată. Şi nici investiţii ca cele din vară.”
 
Marian reuseşte cumva să fie, în acelaşi timp, şi obiectiv, dar şi extrem de pătimaş. Tuchel a reuşit şi de această dată să “fenteze” meciul cu Bayern prin improvizaţii şi decizii tactice demne de multe semne de întrebare pentru cei mai puţin iniţiaţi în tainele antrenoratului, precum suntem noi, suporterii. De ce a început cu Ramos şi Kagawa? De ce nu a jucat Goetze? Unde l-a ascuns pe Pulisic? De ce am jucat fără atacant în ultimele 20 de minute? Iată câteva întrebări de bun-simţ pe care orice fan al Borussiei care a urmărit meciul de aseară şi le pune, dar la care nu va reuşi să îşi răspundă niciodată.
 
Din punctul meu de vedere, Tuchel a abordat meciul de aseară ca pe o ultimă etapă a perioadei de pregătire, nu ca pe un prim joc oficial. A greşit cu strategia asta? Eu zic că nu a făcut-o, dar sunt de acord că au existat decizii greu de explicat, pentru care nu există un raţionament logic din unghiul din care privim noi lucrurile. Dincolo de toate aceste permutări din teren, cu care deja începem să ne obişnuim, Borussia a arătat că este capabilă să înghesuie pe Bayern aşa cum nu a mai făcut-o de mult timp. Iar asta nu a reuşit-o datorită jucătorului X sau Y, ci datorită modului în care Tuchel a pregătit această echipă.
 
Da, ne-au lipsit destule lucruri aseară. Ne-au lipsit cutare şi cutărescu, ne-a lipsit inspiraţia din faţa porţii, ne-a lipsit poate şi-un dram de noroc. Însă am avut atitudine, am avut zvâc, am avut dorinţă, am avut sânge în instalaţie şi, cel mai important, am avut promisiunea unor tineri de mare talent, pe umerii cărora se vor clădi succesele viitoare ale clubului. Cu câte dintre toate aceste lucruri enumerate mai sus ne puteam mândri în urmă cu 8-10 luni?
 
Rămân la părerea că anul acesta nu ar fi nicio tragedie dacă am rata din nou titlul sau mai ştiu eu ce. Tuchel are la dispoziţie multă materie primă de calitate, dar până să livreze produsul finit are nevoie de timp. Plus că, să nu uităm, anul acesta mai vine cu o premieră pentru el: UEFA Champions League.
 
Sigur, nu sunt fericit cu acest rezultat, dar, vă spun cât pot de sincer, nici foarte supărat nu sunt. Da, am pierdut. Da, ne-a bătut din nou Bayern. Dar de data asta, spre deosebire de anul trecut, simt că se mişcă ceva. Se vede o luminiţă undeva, nu foarte departe de locul în care ne aflăm. Ne îndreptăm spre ea cu paşi mărunţi, dar important este că o facem. Echipa începe să-şi recapate atitudinea, mentalitatea şi placerea jocului.

0 comments