0-1: Nemeritat, dar ne-am obișnuit
Bayern știe să se apere. A demonstrat asta sâmbătă seara în cel mai așteptat meci al sezonului din Bundesliga. Poate că am început prea abrupt, prea sec această cronică dar reprezentația defensivă a elevilor lui Pep a surprins. Pasivitatea campionilor Germaniei a retezat din start orice intenție de fantezie și ritm alert. A fost însă energie, una brută, demnă de un Sunderland-Newcastle, poate. Revenind la meciul de pe Westfalenstadion, trebuie notat startul alert de partidă al nostru, Klopp având la dispoziție cei mai buni 11 jucători, fapt extrem de rar în ultimii 2 ani. Cu o atitudine pozitivă încă de la cabine, împinși suficient de mult de la spate și de un Zid Galben mai impunător ca niciodată la împlinirea a 41 de ani de la inaugurarea stadionului, jucătorii Borussiei nu au avut emoții în primele 30 de minute, când Bayern nu a expediat niciun șut spre poartă !
Echilibrul valoric cert de la partida de ieri a fost ”perforat” de Robert Lewandowski, in prima repriza.. 0-1 și de aici, Bayern, care a început cu 3 fundași centrali, a calmat ușor dar sigur și în același timp decisiv un meci pe care Borussia nu ar fi meritat să îl piardă niciodată.
Partea secundă s-a disputat după un tipar bine tacticizat în care și arbitrul s-a remarcat în 2 rânduri, de fiecare dată în defavoarea BVB-ului. După un 11 metri clar neacordat la Reus în minutul 49, Borussia a continuat să caute golul și același Reus a fost foarte aproape în minutul 60, șutul violent la colțul scurt ducându-se doar în plasa laterală. Cu Gundogan absent nemotivat din primul până în ultimul minut în care s-a aflat pe teren, cu un Kampl prea previzibil și cu un Kuba prea temător, Borussia nu a putut fi salvată nici de Reus, nici de Aubameyang.
Dacă posesia a fost aproximativ egală, lucru de neconceput într-un duel Pep – Klopp, scorul final a rămas favorabil spaniolului chiar dacă până la final Borussia a ținut sub asediu careul bavarezilor. După un nou penalty clar neacordat de central în minutul 87, Reus a fost aproape de 1-1 după o lovitură liberă executată magnific, dar insuficient pentru a-l învinge pe Neuer.
Klopp mai lasă odată capul plecat și trage aer în piept gândindu-se probabil la meciul de cupă din cursul săptămânii dar și la duelul Borussiilor din weekend, când Hummels și restul colegilor trebuie să recupereze, la Gladbach, ce au irosit cu liderul Bayern. Al 3 lea meci în ultimele 4 etape în care Dortmund nu marchează, iar planurile devin incerte în ceea ce privește finalul de sezon. Încă o înfrângere nemeritată, dar acest lucru a devenit obișnuință in acest sezon.
UPDATE – comentariu al lui Dragoș, preluat (ușor adaptat) de pe grupul nostru de Facebook, despre meciul de aseară:
Oricine are nevoie de o perioadă de adaptare pentru a da randament, indiferent de domeniu. Nu poți da din primele săptămâni fix același randament ca cel de azi. Se aplică și în job-ul fiecăruia dintre noi, și în fotbal, hai să ne uităm la absolut toate echipele. Fotbaliști gen Diego Costa care rup norii din primele 2-3 etape sunt excepțiile extrem de rare de la regulă.
Dar trecând peste asta… Aseară arbitrul a viciat rezultatul. Nu doar că dacă acorda măcar 1 din cele 2 penalty-uri egalam, dar și după cum s-a jucat, meritam clar egalul. Deci nu văd de unde atâta dezamăgire în rândul unora dintre fani. Bayern a venit cu vreo 3 absenți. Cum remarca aseară în Halftime și Paul, BVB a jucat mai bine de un an cu echipa în piuneze și nu ne-a mai plâns nimeni de milă. Iar Bayern nu a venit fără motivație, dacă o luau pe coajă le mai lăsau mici șanse celor de la Wolfsburg să îi prindă din urmă. Și noi am avut absenți: n-au jucat Durm, Piszczek, Șahin. Poate că dacă am compara loturile și rezervele pentru fiecare în parte, noi am suferit mai mult în meciul ăsta din cauza absențelor decât au făcut-o ei după Robben și Alaba.
Poate n-a fost un meci extraordinar, dar spre deosebire de alte meciuri pierdute în acest sezon, nu ne-am mai panicat la 0-1, ci am învățat să atacăm cu răbdare și luciditate. N-a intrat fiindcă arbitrul avea alte treburi mai importante decât să arbitreze și fiindcă am ratat vreo 2-3 șanse bune în repriza a 2-a. Dar echipa nu a arătat rău.
Iar comparația cu vremurile în care-i băteam pe bavarezi pe unde-i prindeam nu prea își are locul azi, o vedem cu toții. Când te uiți la loturile de azi ale celor 2 echipe, chiar credeți că această comparație este una realistă? Am avut o perioadă bună, ei una în care jucau mult mai slab decât acum. Așa a fost în ultimii 20-30 de ani, am avut o generație bună cam o dată la 10 ani. Când îi băteam pe bavarezi 5-6 meciuri la rând (s-a întâmplat O SINGURĂ DATĂ) ei NU erau mașina de fotbal de acum.
Sunt de acord că conducerea a încercat fără succes să facă saltul spre statutul de echipă-gigant. Nu dau vina doar pe transferuri. Mai sunt și alte decizii care poate că n-au fost atât de inspirate, dar asta e o altă discuție. Ideea e că și dacă ne ieșea jocul în această perioadă, era previzibil că nu ne vom menține acolo sus (contenderi la titlu și în semifinale de UCL) an de an. A spus-o și Watzke atunci când ne mergea bine și luam trofee: decalajul față de Bayern e de vreo 30 de ani și nu-l poți anula cu 2 sezoane bune. Va fi nevoie de cel puțin 10-15 ani de eforturi susținute să încecăm să ne apropiem de ei dp ăsta dv (nu să-i depășim). Deci dacă cineva avea așteptarea asta nerealistă ca noi să măturăm cu Bayern pe jos an de an așa cum s-a întâmplat în 2011-2013, poate ar fi bine ca acel cineva să își ajusteze un pic așteptările, fiindcă nimeni de la BVB nu a promis vreodată așa ceva, nici în cel mai optimist discurs.
Andrei Grecu