Așa da, Borussia!
După un nou episod prost cu Augsburg, serialul „BVB-ul lui Klopp” își semnase sentința, aceste ultime 15 etape reprezentând ultimul sezon al uneia din cele mai bune producții nemțești. Totuși, e posibil ca personajul principal, Jurgen Klopp, să nu părăsească scena în vară, ci să caute alți actori, mai proaspeți, mai viguroși, mai dornici de reușită decât actualii discipoli, ajunși la saturație, blazați de trecutul plin de succes și de trofee.
Revenind la ce ne place cel mai mult, și anume fotbalul, ne găsim în situația de a zâmbi din nou, deoarece Borussia din deplasarea de la Freiburg a trezit în mintea suporterilor amintiri speciale. Și nu vorbesc aici de fanii galben-negrilor ci de întreaga comunitate fotbalistică ce a fost cel puțin o dată stupefiată de plăcerea vizionării fotbalului total propus de Klopp în mandatul său.
Cu un prim 11 mai ofensiv de la meci la meci, antrenorul lui Dortmund i-a folosit contra lui Freiburg pe următorii : Weidenfeller – Piszczek, Subotic, Hummels, Schmelzer – Sahin, Gündogan – Kampl, Kagawa, Reus – Aubameyang.
Despre desfășurarea partidei se pot scrie rânduri întregi despre subordonarea adversarului, dominarea completă timp de 90 de minute sau ofensivă totală din primul până în ultimul minut. Cam asta s-a întâmplat, iar raportul final al ocaziilor este irefutabil de concludent : 18 – 2 în favoarea elevilor lui Klopp.
Este probabil cel mai bun meci al sezonului în Bundesliga pentru Dortmund, dar situația rămâne la fel de complicată, dar parcă mai ușor de gestionat după entuziasmanta victorie cu 3-0 de pe terenul lui Freiburg. Este de subliniat cu două linii groase antiteza dintre Borussia de miercuri cu Augsburg de pe Westfalstadium și cea din deplasarea de sâmbătă precum și diferențele transparente din atitudinea jucătorilor. Ceva s-a schimbat, aș spune că e declicul așteptat de toți dar despre el putem fabula peste 2-3 săptămâni după ce vom urmări atent parcursul echipei, deoarece ar fi absurd să raportăm totul la 90 de minute de spectacol.
Meciul în sine a avut o singură combatantă, Dortmund creându-și 4 ocazii clare de gol până să facă Reus 1-0 în minutul 9, prin Gundogan de 2 ori, Kagawa dar și autorul deschiderii scorului, Marco Reus. Golul de 1-0 a fost o combinație câștigătoare între un pressing avansat, care nu a lăsat prea multe opțiuni fundașilor și o apărare prea naivă și limitată a gazdelor. Până la pauză, Aubameyang, Kagawa și Gundogan au trecut foarte aproape de 2-0, într-o repriză în care adversara Borussiei nu a dat nicio replică. În mitanul secund, Aubameyang a mai punctat de 2 ori, desăvârșind victoria neverosimilă a oaspeților. Dacă golul 2 a fost unul simplu, în care Gundogan l-a servit ideal pe culoar pe gabonez, ușurându-i destul de mult sarcina, reușita de 3-0 a fost zmeura de pe tortul de ciocolată (cireașa de pe tort e prea banală, prea reținută, prea temperată pentru evoluția echipei de azi), fază care a adus aminte de victoriile memorabile cu Real Madrid, Manchester City, Arsenal sau Bayern Munchen, ce să mai, a fost golul potrivit pentru finalul unui meci pe care nu l-am mai văzut de prea mult timp.
Timpul nu permite prea multă admirație pentru detaliile acestui meci făcut de elevii lui Klopp ci admite o muncă asiduă, mai multă implicare și o concentrare ieșită din comun pentru a depăși cu bine cel mai greu moment din ultimul deceniu al Borussiei, club ce nu a mai cunoscut senzația neputinței din anul în care falimentul a fost mai aproape ca niciodată. Cu fruntea sus, pieptul în față, o minte limpede și o privire tăioasă, Jurgen Klopp știe ce are de făcut până în mai când se trage linie. Dar oare din iunie s-a decis ce vrea să facă ?!
Andrei Grecu