Am mai câştigat un punct în deplasare
O nouă deplasare în Bundesliga… Încă o dată inimile noastre se reduc la dimensiunea unui purece. Jucam la singura echipă neînvinsă, şi dacă nu ne era de-ajuns palmaresul negru al deplasărilor din acest sezon, am umplut peste noapte o listă lungă de indisponibili. Marile dureri erau în defensivă. Absenţa lui Burki devenise deja cea mai importantă din toate timpurile. Din faţa lui au lipsit şi Sokratis şi Piszczek, adică singurii oameni din defensivă care şi-au făcut treaba pe acolo. A trecut Ginter în dreapta, iar în centru a apărut Bender, la primul lui meci după Olimpiadă (aia de vară, nu de iarnă). Absenţa îndelungată din teren s-a văzut la fiecare pas, la fiecare mişcare. Probleme la fel de mari aveam şi la mijlocul terenului. Acolo absentau Castro, Rode şi Şahin.
Doar linia ofensivă arăta bine. Dar, ca de obicei, aceasta este pusă sub presiunea rezultatului şi a unui joc defensiv compact al adversarului. Asta pentru că debutul meciului a găsit gazdele în avantaj. Un blackout în lanţ al defensivei, face un cadou albaştrilor. Ginter se poziţionează aiurea, Bender este pierdut pe drum de către adversarul direct, iar Weidenfeller nici nu stă şi nici nu iasă. Rămâne împietrit pe la jumătatea distanţei şi apoi priveşte spre plasa propriei porţi, în care intrase mingea, chiar înainte să apuci să torni o bere în halbă. Băieţii au răspuns imediat printr-o cursă impetuoasă a lui Dembele, finalizată cu precizie de Goetze. Şi uite aşa, aproape în Ajunul Crăciunului a venit şi prima reuşită a decarului nostru în Bundesliga, în versiunea sa 2.0.
Banca tehnică, în căutarea inspirației.
Dădeam impresia că mult aşteptata victorie în deplasare e posibilă azi. Dar, un corner al gazdelor se încheie cu acelaşi Weidenfeller scoţând mingea din poartă. Acela pare a fi cel mai sigur moment când mingea stă cuminte în mâinile lui. Bineînţeles, am rămas încă o dată cu impresia că golul putea fi evitat. Necazurile nu s-au terminat la cel de-al doilea gol încasat, iar în finalul primei reprize Reus vede al 2-lea galben pentru că a fost tras de tricou. Centralul nu stă pe gânduri şi scoate imediat cartonaşul, într-o fază tipică de galben. Dar tuşierul, aflat în primul rând la această scenetă, nu are curajul să-i semnalizeze ceva “necoptului” de la centru. Rămânem în 10 şi cu deficit pe tabelă. Înghiţim în sec şi ne mai hrănim încă o dată delirul cu o pauză dureroasă.
Repriza secundă se reia cu un Weidenfeller ocrotit de acolo de sus. Cred că până şi acel Necurat care nu-i dă pace să-şi folosească cu folos mintea şi mâinile, s-a săturat să-l tot vadă reproşându-şi că putea face mai multe. Ba chiar şi-a oprit uneltirile, lăsând locul unui înger păzitor. Bătut de Wagner, bătrânul Roman este salvat de bară. Culegem acea minge pe care Dembele o lustruieşte, o mângâie, o aleargă cu folos şi apoi i-o înmânează lui Auba, ambalată în cea mai curată pasă cu putinţă. Auba nu stă pe gânduri şi ne ridică în picioare. Egalăm în zece oameni! După alte două minute, Dembele ne aduce aminte de Maradona, însă unul pe motocicletă. Preia o minge din jumătatea noastră şi driblează tot ce-i iasă în cale. Aşează din nou mingea pentru Auba, dar finalizarea acestuia nu mai aduce decât un oftat îndelung.
Aubameyang îl privește cu îngrijorare pe ”fratele lui mai mic” lui din atac.
Deja votat omul meciului, Dembele ne mai aduce o ştire dintre cele mai rele. Şchiopătând de minute bune după un contact mai dur în apropierea careului advers, se întinde pe gazon cerând ajutorul echipei medicale. Părăseşte terenul pe targă, fără să-şi ridice vreun moment mâinile de pe frunte, acoperindu-şi vederea. Ne luăm şi noi cu mâinile de cap, şi-l adăugăm pe lista accidentaţilor şi pe cel mai activ şi mai în formă om din faţă. Nu ne rămâne decât să sperăm că nu e nimic grav.
Încheiem cumva meciul fără să mai primim gol. Habar nu am cum, la felul în care s-a prezentat defensiva noastră. Mai facem un egal şi punem din nou aceeaşi întrebare: Am pierdut două puncte sau am câştigat unul? Nu ne rămâne decât să ne alegem o tabără – cea care vede partea goală a paharului (în ultimele 4 partide, am primit în toate golul de 1-0), sau cea care vede jumătatea plină (deşi am fost conduşi, nu am pierdut niciun meci). Ultima dată când am dat noi golul de 1-0 a fost la meciul cu Bayern (acum 7 partide). Adică, atunci când încă îl aveam pe Burki în poartă… Mai avem un meci de jucat în acest 2016, acasă cu Augsburg. Slavă Domnului că nu-i tot o deplasare! Dar nici acesta nu pare a fi uşor la ce listă de absenţi avem, listă pe care am adăugat azi şi cei mai buni oameni din ofensivă ai ultimelor meciuri (Reus şi Dembele).