reus

Seara recordurilor. Seara în care l-am regăsit pe Reus

Odată reveniţi în lupta pentru supremaţia din Bundesliga, după prima victorie a lui Tuchel în faţa lui Bayern, era destul de clar că acesta va odihni tot ce va putea pentru deplasarea extrem de dificilă de la Frankfurt. Aşadar, am avut o mulţime de nume noi în teren, dar le-am trecut imediat cu vederea şi am rămas cu ochii aţintiţi asupra omului pe care-l aşteptăm parcă de-o viaţă: Marco Reus. Cu banderola pe braţ, Reus îmbrăca din nou tricoul galben după o pauză de 185 de zile. Şi parcă a mai şi îmbătrânit prin tribună. Fără Ramos pe foaia de joc şi cu Auba menajat, Reus a fost utilizat vârf. Probabil că Tuchel s-a gândit să-i ofere o şansă în plus să-şi facă revenirea cu gol marcat. Dar, în meciul de ieri seară, cred c-ar fi marcat şi dacă ar fi jucat portar (voi încerca să evit să vorbesc despre acest post, şi doar îi voi ura o însănătoşire mega-grabnică lui Burki).
kagawa

Kagawa a fost prezent la finalizare, dar și cu ultima pasă, ca-n vremurile bune.

 

Am început meciul la cârma acestuia, dar polonezii au reuşit cu primul şut pe poartă, ce n-au reuşit bavarezii timp de 90 de minute. Tabela arăta 0-1 în minutul 10, dar nici cea mai mică emoţie nu şi-a făcut simţită prezenţa. Au ieşit la rampă cele mai vehiculate nume de pe lista posibilelor plecări: Kagawa şi Şahin. Niponul a întors scorul într-un minut (cu a 2-a cea mai rapidă dublă din istoria UCL – la o secundă distanţă de prima poziţie) iar Şahin a marcat golul 3 într-un interval de doar 3 minute. Bucuria turcului de după gol a trădat frustrarea adunată în lunga perioadă în care tot încearcă să-l regăsească pe marele Şahin din prima (şi strălucita) lui eră la Dortmund. Polonezii au încercat să ne mai dea o dată emoţii cu golul de 3-2, dar noi eram prea preocupaţi să numărăm reuşitele alor noştri. Reus şi-a dorit să ne demonstreze că nu ni s-au lungit în van urechile aşteptându-l, şi i-a dat o pasă de gol lui Dembele, iar apoi a şi marcat.
sahin

Nuri, eliberat de frustrarea accidentărilor după marcarea unui gol meritat.

 

Am intrat la cabine cu 5-2, şi cu cele mai rapide 7 goluri marcate într-o partidă de UCL, iar meciul se îndrepta spre „previzibilul” 17-2. După pauză, Dembele i-a întors serviciul lui Reus, şi a bifat cel de-al 3-lea assist personal. Golurile au continuat să curgă, şi după cel de-al 3-lea gol încasat, a venit şi rândul lui Passlack să puncteze, devenind astfel cel mai tânăr jucător german care marchează în UCL. Şi cum de pe Anfield încoace nu mai „reuşiserăm” să încasăm 4 goluri, am remediat imediat acest „deficit”. De data aceasta, am luat pentru prima dată 4 goluri pe teren propriu în Champions League. Scorul final a fost stabilit de figura principală a acestui meci. Reus a închis meciul cu un hattrick ca-n vremurile de glorie. Am terminat partida cu 8 goluri în dreptul nostru, dar adversarul a fost atât de slab încât se impunea să dăm aceste 8 goluri. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne bucurăm, dar când ne gândim că am şi încasat 4, parcă n-ar strica să sunăm şi deşteptarea într-o apărare extrem de permisivă. Ce-i drept, a fost şi una improvizată, iar tot ce-a trecut de ea a fost gol. Se pare că până pe la finele lui ianuarie avem misiunea de a nu lăsa adversarii să tragă pe poartă. Sau, dacă o facem, atunci va trebui să câştigăm cu 7-6, 8-5 sau 12-11.
passlack

Passlack celebrează marcarea primului său gol în UCL alături de prietenul lui de la U17.

După meciul cu Legia din tur ziceam că Darmstadt nu e Legia, dar a fost. Însă acum chiar cred că la Frankfurt nu vom marca atât de uşor (e vorba de a 3-a apărare din Bundesliga). Uitându-se şi către banca tehnică, realizăm că nu demult hulitul Tuchel mai închide din gurile rele şi demosntrează că şi-n UCL are deja un nume: doar el şi Klinsmann sunt singurii antrenori germani fără înfrângere după primele 5 meciuri. Însă rămâne modest şi spune: “Nu am nici cea mai vagă idee ce s-a întâmplat acolo.” Cam aşa e, dacă mai spunem şi că Legia este a 2-a echipă din istoria competiţiei care pierde un meci în care a marcat de 4 ori.
team

O nouă seară halucinantă se încheie cu aplauze pentru galben-negri.

A fost o seară a recordurilor. O seară a fotbalului spectacol sau şampanie în atac, dar şi hăbăuc în defensivă. Până la urmă, este meciul în care s-au marcat cele mai multe goluri (12), şi nu ne rămâne decât să ne bucurăm că am trăit (şi) această seară. Şi, deşi am înregistrat o avalanşă de recorduri, închei totuşi seara vorbind despre Marco al nostru. Reus a bifat toate cele 90 de minute, iar o prezenţă a lui în teren sâmbătă nu-i deloc sigură. Partea minunată este că ne-a arătat că n-a uitat acel fotbal cu realizări pe tabelă, cum nici noi nu l-am uitat în toată această pauză îndelungată. Aşteptarea a luat sfârşit, aşa că „The show must go on”.


Editorialist


0 comments

Toate drepturile rezervate. BVB09.ro 2012-2016