Cu fața la Zid
Pentru Jurgen Klopp și Borussia Dortmund, meciul din a 2-a etapă a returului, acasă cu Augsburg trebuia să însemne incipitul planului de salvare propus pentru acest sezon. Tocmai din acest motiv, antrenorul lui BVB nu a lăsat loc de surprize și a început partida contra echipei de pe locul 4 în formula : Roman Weidenfeller – Kevin Großkreutz, Sokratis Papastathopoulos, Mats Hummels, Marcel Schmelzer – Ilkay Gündogan, Nuri Sahin – Kevin Kampl, Marco Reus, Aubameyang – Ciro Immobile.
Fără un închizător clasic în teren, echipa gazdă părea că va avea de suferit din punct de vedere defesiv dar va da un randament major la construcție, deci faza ofensivă părea asigurată, mai ales că vârful Immobile, teoretic, urma să fie ajutat din plin de cei 5 oameni creativi din spatele său.
Nu a fost însă totul așa simplu pentru galben – negri, presiunea spunându-și cuvântul la fiecare partidă, iar circulația mingii suferă din ce în ce mai mult din cauza unei teribile injoncțiuni la nivel psihologic de care echipa nu poate trece. Teama de a nu greși, de a nu pierde, mai ales acasă, a jucat, încă o dată, un rol decisiv în evoluția scorului.
Prima repriză a fost simplu de gestionat pentru BVB, care a dominat total dar ineficient. Cu 2 ocazii mari într-un minut, prin Kampl și Reus, Borussia trece pe lângă șansa deschiderii scorului și după finalizarea slabă a lui Aubameyang din minutul 16. Față de meciul cu Leverkusen de acum 4 zile, jocul s-a legat mai bine în primele 45 de minute cu Augsburg, ocaziile s-au ivit mai ușor, iar procentajul paselor reușite a fost unul mult superior. Totuși, au avut și oaspeții o ocazie mare în prima repriză dar cam atât, iar perspectivele pentru partea a 2-a erau încurajatoare.
Repriza secundă a readus sentimentul de deja-vu în rândul celor 80 000 de fani prezenți pe Signal Iduna Park, deoarece oaspeții au deschis scorul rapid, la 5 minute de la reluare, fază în care s-a văzut cât de mult lipsește Bender în jocul echipei.
Nici deschiderea de scor a celor de la Augusburg și nici eliminarea lui Janker din minutul 64 nu au schimbat datele unui eșec ce părea anunțat încă de când mingea a intrat în poartă, în minutul 50. Spre deosebire de prima repriză, jocul nu a funcționat deloc în ultimele 40 de minute, doar Hummels ridicându-se la standardele unei echipe cu pretenții așa cum este Dortmund. Nu poate fi trecută cu vederea forma deplorabilă prin care trece Gundogan, cel care nu mai este nici la 10% din jucătorul care impresiona înainte de accidentarea care l-a ținut mai bine de un an pe tușă. Kampl nu s-a ridicat la nivelul din primul meci dar problema serioasă este la Reus, care se implică din ce în ce mai puțin, nu își asumă responsabilitatea în joc așa cum o făcea acum 3 luni dar, din păcate, continuă să tragă echipa după el, într-o manieră negativă.
Klopp a simțit că Reus și Kampl nu pot aduce claritatea necesară în jocul Borussiei și i-a înlocuit cu Mkhitaryan respectiv Kagawa, în speranța că prospețimea și dorința recâștigării unui post de titular, pot intensifica șansele echipei în ultimele 20 de minute. Dar jocul crispat al echipei, lipsit de încredere și de viziune a continuat până în minutul 89, atunci când armeanul Mkhitaryan a ratat prima ocazie a Borussiei din repriza secundă. Până la ultimul fluier al centralului, echipa gazdă mai putea marca prin Immobile, italianul ratând incredibil din 4 metri dar și prin Schmelzer care a reluat moale cu capul o centrare a lui Sokratis.
Încă un meci, încă o înfrângere și senzația e că nimic nu s-a schimbat, chiar dacă după meciul de sâmbătă aspectele se mai amelioraseră. Vine o deplasare decisivă la Freiburg, dar un ultimatum nu ar fi necesar, deoarece în situația în care se află Borussia Dortmund, orice meci în Bundesliga reprizintă o finală și jucătorii sunt conștienți de asta, chiar dacă randamentul lor nu o demonstrează.
PS : Așa cum a susținut și Cristi Petre în comentariul partidei, eu nu cred că Borussia va retrograda, nici dacă va fi matematic, tot nu voi putea lua la cunoștință o asemenea situație.
Andrei Grecu