E groasă
Până astăzi am pus evoluțiile noastre slabe pe seama accidentărilor, a lipsei de concentrare, a lipsei de experiență în fața adversarilor care se apără aglomerat… Practic am refuzat să accept faptul că am putea avea o problemă mai serioasă. M-am contrazis în mod obsesiv cu unii dintre voi pe grupul de Facebook sau face to face, insistând că e vorba doar de un șir (prea lung) de ghinioane. Etapa trecută, Klopp a tras semnalul de alarmă. A spus că cu Hamburg am jucat orice, numai fotbal nu. Mă așteptam ca după aceste cuvinte să văd o reacție din partea jucătorilor.
Fără scuze
Azi am avut parte însă de furtuna perfectă. Toți jucătorii importanți au fost în teren, cu excepția lui Bender și poate Durm – niciunul însă nu e fotbalist decisiv pentru noi -, Klopp a dat semnalul că trebuie să ne trezim, întâlneam un adversar modest, fără forță ofensivă, iar fanii tocmai demonstraseră că sunt în continuare alături de echipă, în ciuda unor rezultate dezamăgitoare. Cu toate astea, am luat-o pe coajă, iar mai grav decât rezultatul și locul din clasament e faptul că nu am observat reacție din partea noastră – în special în apărare. Să nu ne ascundem după deget; am avut accidentați cu duiumul: Reus, Miki, Gundogan, Șahin, Kirch, pe alocuri Kagawa și Ramos… Dar greșelile mari, care ne-au costat atâtea puncte, au venit din apărare, în condițiile în care acest compartiment a fost ferit de accidentări. I-am avut apți în aproape toate meciurile pe Hummels, Sokratis, Ginter, Grosskreutz, Piszczek, Schmelzer și Durm. Cu toate astea, am ajuns de râsul Bundesligii pe plan defensiv. Doar să nu vrei, și nu marchezi în poarta Borussiei. Azi am luat 2 goluri din 2 șuturi pe poartă. Nu vreau să scotocesc prin statisticile celorlalte meciuri pierdute, că-mi fac nervi degeaba – știu deja că în fiecare meci pierdut am dominat ”pe hârtie”. M-aș fi așteptat ca, după 2-3 gafe mari, apărarea să conștientizeze că trebuie să se trezească. Mi-e încă greu să-mi dau seama dacă problema e la jucători sau dacă antrenorul nu reușește să-i pregătească exemplar pe plan defensiv. Tot ce știu e că cifrele arată un declin serios al echipei. Nu pot crede orbește nici în aparentul contrast al rezultatelor noastre din Bundesliga-UCL. Dacă reușiți să credeți cu adevărat într-u parcurs impecabil al nostru la nivel internațional, cu jucători predispuși la asemenea gafe, vă invidiez pentru optimism. Eu nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă BVB cu forma fotbalistică de azi ar da peste vreun ”mamut” spaniol sau britanic.
Consecințe
Locul din clasament e o problemă uriașă. Ne putem îmbăta cu apă rece, să vorbim despre un început mai slab de campionat pe care-l vom compensa prin evoluții bune în retur. Problema intervine atunci când contracandidatele tale la locurile de Champions League își fac datoria și câștigă puncte, distanțându-se de tine. Pentru a le prinde din urmă pe Leverkusen, Gladbach, Wolfsburg, Schalke era nevoie să culegem puncte de azi (deja ieri). Pentru a-i prinde din urmă e nevoie să joci impecabil, iar ei să piardă multe puncte. Nu găsesc din păcate indicii care să mă facă să cred în jocuri (și mai ales scoruri) bune etapă de etapă, de-acum încolo. Mai avem de jucat cu Bayern, Gladbach, Paderborn, Wolfsburg, în condițiile în care lui Schalke și Leverkusen le-am lăsat deja câte 3 puncte. Rezultatele nu au impact doar asupra fanilor – dacă asta ar fi fost singura repercusiune, aș fi acceptat-o cu stoicism și aș fi înghițit în sec eșecurile. Avem însă în lot niște fotbaliști valoroși, care și-ar putea căuta de lucru în altă parte dacă nu ajungem în UCL și anul viitor. Ratarea Champions League ar însemna venituri mult mai mici pentru cub, în condițiile în care noi deja am început să creștem nivelul cheltuielilor, în special prin ridicarea plafonului de salarii, dar și prin transferuri tot mai costisitoare. Avem niște acționari (Puma, Evonik, Signal Iduna) care nu au investit în acest club pentru a acoperi găuri financiare, ci pentru a scoate profit, pe care nu-l poți obține prin regres fotbalistic. Dacă judecăm doar în cifre, suntem la al doiea sezon consecutiv de regres. Fanii adevărați rămân lângă echipă indiferent de situație, dar ratarea Champions League ar atrage, în mod evident, un șir de schimbări în care ar putea fi implicați atât unii jucători, cât și antrenorul sau sponsorii ce ne decid până una-alta bugetul. Tocmai de aceea, singurul sentiment care-mi ”bate” dezamăgirea în acest moment e îngrijorarea. Suntem ultimul club romantic al fotbalului european (la nivel înalt), avem o poveste de tip Cenușăreasa pe care au îmbrățișat-o microbiști de pretutindeni, însă ne aflăm într-un impas evident, pe care suntem obligați să-l depășim acum, dacă vrem să avem continuitate în fotbalul mare. Nu avem bugetul lui United, pentru a ne permite un sezon dezastruos.
Sunetul de alarmă se aude de câteva săptămâni, butonul a fost apăsat în mod obsesiv de presă, de fani, de antrenor. Încă așteptăm o reacție.
PS: Scriu aceste rânduri ”la cald”, afectat de rezultat, de joc, de situația din clasament. Îmi cer scuze dacă am deranjat pe cineva cu tonul meu pesimist.
Echte Liebe.