Logo
My Journal
Blog

Timeline

Blog

Am aflat ce inseamna Borussia

*intamplarile, pozele si filmuletele de mai jos sunt reale si ne apartin in totalitate 🙂

Capitanul avionului anunta inceperea procedurilor de aterizare, iar ochii sunt atintiti pe geam. Vremea este frumoasa in Germania. Dortmund-ul ne asteapta cum se cuvine. Chiar inainte de ultimul viraj inspre pista aeroportului, de la aproximativ 1000 de metri inaltime, zaresc pret de o secunda si jumatate galbenul stralucitor al celor patru stalpi de sustinere ai acoperisului de pe Westfalenstadion. Tocmai ce m-am teleportat intr-un alt univers.

Iesim din aeroport si ne intregim echipa. Mario, prietenul nostru din Timisoara fara ajutorul caruia probabil ca nu am fi reusit sa ajungem atat de multi la meci, ne intampina cu un zambet larg, iar apoi plecam. Inca de la intrarea in oras, observam insemnele galben-negre peste tot. Verificam astfel ca Dortmund chiar este un oras care respira prin Borussia, nu sunt doar vorbe frumoase.

20141004_131619

 

Cazati undeva in centru, ne lasam bagajele in camere si o luam, la pas, inspre stadion. Linistea si bunul-simt sunt omniprezente in Dortmund. Chioscurile, librariile, benzinariile, ferestrele oamenilor, stalpii de iluminat si chiar si cainii plimbati pe strada poarta insemnele Borussiei. Galbenul este peste tot. Chiar si in asfaltul trotuarelor isi face loc stema clubului, fiecare moment sau personaj important din istoria BVB-ului fiind omagiate printr-o stea pe strazile orasului. Dupa 20 de minute, ajungem langa Westfalenhallen (un fel de Romexpo), locul de unde, printre copaci, tragem primele cadre cu stadionul. Dupa alte cinci minute, ne trezim in fata Nordtribune, moment in care fiecare dintre noi fuge care incotro, coplesiti de locul in care ne aflam,  precum niste copii in magazinul de bomboane. Vreme de cateva sute de poze nu mai comunicam unii cu ceilalti. Odata facuta damblaua, dam sa intram in BVB Welt, fan-shopul clubului. “Am inchis”, auzim siderati din gura unui angajat, care ne arata ca la ora 6 se trag obloanele. Privim la ceas. 18:02. Inghitim in sec, mai facem niste poze, apoi ne retragem in Strobels, beraria lipita de stadion care uneste actuala noastra casa de vechiul Rote Erde. Acolo stam pret de-o gustare si vreo 5 beri de caciula si plecam inapoi la hostel. Pe drum, in apropiere de locul unde trebuia sa ajungem, ne dam seama ca animalele care traiesc pe strada se gasesc si la ei, nu numai prin estul Europei. Numai ca in Dortmund nu suntem intampinati de caini precum in Bucuresti sau de pisici ca in Istanbul, ci de… iepuri.

Ziua meciului incepe cu vizitarea fan-shopului, unde vreme de aproximativ o ora, ne facem de cap. Apoi ne pregatim pentru cele trei intalniri pe care urmeaza sa le avem: cu prietenul Alfred, care ne insoteste la meci alaturi de Mark, fiul sau, cu Marcel Raducanu si cu Zidul Galben. Cu Alfred ne dam ca punct de intalnire scoala de fotbal a lui Marcel, care este la 10 minute de stadion. Bineinteles ca omul, ca orice neamt care se respecta, ajunge acolo la ora stabilita. Noi, din dorinta de a-i reaminti cum sta treaba prin Romania, ne ratacim pe stradutele de langa stadion si intarziem cateva zeci de minute, probabil suficient cat sa-l facem sa-si puna cateva semne de intrebare. Odata ajunsi si asigurandu-i pe Alfred si Mark de bunele noastre intentii, ne asezam la o bere si-o vorba, in asteptarea lui Marcel Raducanu. Foarte deschis si bine intentionat, poate chiar si putin surprins de vizita noastra neasteptata, fostul jucator al Borussiei ne povesteste de toate timp de o ora si un pic, pana sa plecam la stadion. Ne alegem cu un autograf, o strangere de mana, o poza, si, mai ales, cu mandria de a-l fi salutat fata in fata pe omul care a facut mii de fani ai BVB-ului sa se indragosteasca de el.

Plecam la meci. Aglomeratia din jurul stadionului este infernala. Zeci de mii de galbeni se deplaseaza molcom catre berarii. Mai sunt doua ore pana la start. Ne oprim la inca o bere si un wurst in fata stadionului, apoi mergem spre turnicheti. In drum ne dam seama ca fanii lui Hamburg sunt peste tot, nestingheriti. Politie exista, dar este foarte discreta. Cele doua grupuri uriase de suporteri se intrepatrund, nu exista garduri si nimic altceva.

Odata intrati pe stadion, stam vreme de vreo 70 de minute cu ochii pe Sudtribune si vedem cum se umple. Atmosfera de meci se simte cu adevarat la YNWA si la prezentarea echipelor. De atunci, totul devine galagios, iar emotiile unui nou meci al Borussiei apar mai puternic ca niciodata. Atmosfera din stadion din timpul meciului este exact asa cum ma asteptam sa fie: absolut superba.

Cu toate acestea, in mod surprinzator, punctul culminant al emotiilor este atins imediat dupa meci. La doar cateva zeci de secunde de ultimul fluier, Kloppo isi imbarbateaza copiii si ii strange laolalta pentru a merge impreuna „la judecata”. In fata unui Sudtribune plin, jucatorii asteapta sa fie certati si mustrati. Privesc nemiscati la cei peste 20.000 de nebuni frumosi din fata lor, care ii dojenesc pentru ultimele rezultate cantand mai frumos ca niciodata. Momentul este absolut epocal, parul pe maini fiindu-mi zbarlit de o emotie fantastica. Stau si ma intreb, retoric, cu Mario: „Oare daca am fi castigat si totul ar fi mers perfect, am mai fi trait asa ceva?”.

Plecam suparati de la stadion, dar ne trece relativ repede, atat noua, cat si oamenilor din metrou, care rad cu pofta. A doua zi vizitam muzeul, care pentru un vorbitor bun de germana este o adevarata comoara. Din pacate, informatiile in engleza sunt foarte putine deocamdata. Pentru inca 10 euro ne cumparam bilete si facem turul stadionului. Mergem insotiti alaturi de alte vreo 20-30 de persoane la lojele VIP, la masa presei, vizitam vestiarele si iesim, pe celebrul tunel, pe gazon. Ne fotografiem pe banca de rezerve si, dupa o ora si ceva de cotrobait prin stadion, iesim.

20141005_172909

Luni dimineata, la ultima tura prin centrul orasului dinaintea plecarii spre aeroport, avem parte de un adevarat soc, Marco Reus grabindu-se fix pe langa noi, alaturi de un prieten. Baietii nostri vor sa alerge pentru o poza, numai ca eu si Dragos suntem un pic mai retinuti. Explicatia nu stiu exact care este. „Poate pentru ca se grabeste, nu ar sta sa se fotografieze, sau poate ca este ciudat sa alergam dupa el, in conditiile in care lumea din oras parca nici nu il vede, dar mai ales sa-l deranjeze…”, ne spunem. Si stam pe loc. Intre timp, Marco paraseste piata din centru, iar noi stam si ne intrebam daca este ok cum am procedat. Ceva din vestimentatia lui alb-rosie din cap pana in picioare imi spune ca da, am procedat cum trebuie.

IMG_2718

Ajungem la aeroport, dupa o cursa cu un senzational taximetrist din Irak. Foarte simpatic si vorbaret, ne povesteste despre studiile pe care le-a facut in Romania tatal sau si despre cum stia sa vorbeasca perfect romana intr-o vreme. Ne mai spune ca pentru el fotbalul nu reprezinta o pasiune, ca familia este mult mai importanta si are nevoie de el sa munceasca. La final ne saluta in romana si ne intregeste superba excursie.

Urcam in avion si decolam. Langa mine, baietii se uita din nou la momentul You’ll Never Walk Alone. Eu imi amintesc de simpaticii pusti de la scoala lui Marcel, care cantau bucurosi nevoie-mare pe strada, imediat dupa meciul deloc fericit. Asta inseamna Borussia.

16 comments
Borusse
Borusse

Ce sa mai spui doar...Felicitari si tineti-o tot asa.

Borusse
Borusse

Super treaba, tare mi-as fi dorit sa fiu si eu acolo dar cu alta ocazie cu siguranta. Felicitari...

ionicagabi
ionicagabi

"So close no matter how far
Couldn't be much more from the heart
Forever trusting who we are
And nothing else matters".
Totul arată să fi fost de nota 10. Felicitări celor care au organizat excursia, aplauze pentru cei care au făcut deplasarea şi mulţumiri pentru că ne-au împărtăşit şi nouă această aventură în galben-negru. Bănuiesc că ar mai fi fost atâtea ş-atâtea de spus şi totuşi tot ce e acolo e de "no comment". Odată ce faci ce-aţi făcut voi, ei bine, nothing else matters...

dansavu
dansavu

Foarte frumos!

Ma bucur ca v-ati indeplinit un vis.

Felicitari!

@CivikRO: mi-ar placea sa ne revedem cu totii in iunie la Berlin.

Ar fi ceva de vis....a 2-a finala exclusiv germana intr-un timp atat de scurt.


Dan

CivikRO
CivikRO

Excelent articol! O experienta care cu greu poate sa fie uitata! Ma bucur pentru voi, desi sunt putin invidios ca nu am reusit sa ajung...data viitoare neaparat vin - sau cum imi place sa ii spun lui Dragos, la Berlin, in mai 2015 :-)

cataapostol
cataapostol

Mi-a plăcut totul: fotografiile, filmuleţele, textul, dar şi rezultatul, ca să fiu sincer până la capăt :). Redevenind serios, felicitări pentru organizarea expediţiei. 

CivikRO
CivikRO

@dansavu N-as avea nici o problema, poate de data asta avem parte si de un arbitraj corect! :-)

cataapostol
cataapostol

Bun, deci am stabilit: suporterii lui BVB merg la Berlin în mai, iar cei ai lui FCB - în iunie. :)

Vlad Pirvu
Vlad Pirvu moderator

@cataapostol
Multumim frumos, dar nu cred ca ar fi trebuit sa te bucure rezultatul. Un campionat pe care il castigati din februarie, inseamna din nou un sezon de UCL ratat. :-)

dansavu
dansavu

@CivikRO @dansavu  Arbitraj corect...dar pentru cine ? :)

Acelasi arbitru a aplicat aceeasi filosofie(a nu elimina) si in finala cupei mondiale...acolo a facut-o chiar de 2 ori



CivikRO
CivikRO

@cataapostol Pai atunci trebuie sa-mi prelungesc sederea, din mai pana in iunie :-) Finala UCL a fost tot timpul in mai, m-am bazat pe trecut si nu m-am deranjat sa ma interesez (deocamdata) de data exacta. Despre (Buy)ern: nici o sansa, cat timp in competite sunt Real sau Chelsea.

Eu in locul tau as oferi lectii gratis de limba romana fanilor agramati ai lui (Buy)ern, decat sa stau sa corectez datele calendaristice. Inseamna ca te plictisesti teribil :-)


Nu strica articolul...mergi linistit la joaca, dar pe terenul tau. Putem continua pana maine in ritmul asta.

cataapostol
cataapostol

Articolul e prea frumos pentru a continua seria înţepăturilor amicale off-topic; om face-o altădată :).

Aşadar, ce vreau să mai citesc despre deplasarea voastră: cât au costat biletele de meci şi cum vi le-aţi procurat, plus o listă detaliată a celorlalte cheltuieli, ca să aflu preţul final al acţiunii şi să-l compar cu cel al desantului meu la München.

CivikRO
CivikRO

@dansavu @CivikRO Prefer sa nu mai dezbat subiectul. Concluzia e ca noi ramanem cu frustrarile, iar voi cu trofeele (UCL in 2013, DFB Pokal 2014). Mai e mult pana la finala UCL din 2015...

Vlad Pirvu
Vlad Pirvu moderator

@CivikRO

Calma! Calma, ragazzi! :)) Nu strica nimic Catalin, nu face parte din tiparul fanilor bavarezi cu care am avut de a aface pe aici. Va puteti imprieteni chiar, zic eu. 


Vlad Pirvu
Vlad Pirvu moderator

@cataapostol da, voi scrie un scurt text si despre asta curand. mersi pentru aprecieri