Logo
My Journal
Blog

Timeline

Blog

BVB Reloaded (partea 1)

Sezonul 2013-2014 a fost măcinat de accidentări, dar băieții l-au încheiat lăudabil. Am arătat ca o adevărată forță a fotbalului, chiar și atunci când nimeni nu ne mai dădea vreo șansă. Am ieșit cu capul sus din Champions League, făcând Realul – campioana Europei – să tremure în retur, în condițiile în care pe teren aveam la un moment dat doar 2 din cei 11 titulari cerți din sezonul precedent. Ne-am recâștigat locul secund în Bundesliga, deși am avut parte de o concurență puternică iar accidentările ne-au măcinat etapă de etapă. Am rămas cu un gust dulce-amărui; deși băieții care au venit din linia a doua au demonstrat că ne putem baza pe ei, am realizat mai puțin decât speram la începutul sezonului. Ne doream măcar o luptă mai strânsă la titlu pe plan intern și, de ce nu, semifinale sau chiar o nouă finală de Champions League. Deznodământul din finala cupei, când arbitrul ne-a scos din poartă un gol perfect valabil (mingea depășise linia porții cu 40 de centimetri!), apoi am căzut pe final, a fost oarecum elocvent pentru parcursul echipei noastre de-a lungul anului.
Începem noul sezon cu un lot ușor schimbat, dar cu același antrenor, aceeași mentalitate, același stil de joc ”heavy metal”, cum îl caracterizează Jurgen Klopp. Să trecem însă în revistă schimbările și statutul fiecărui compartiment.
DEFENSIVA

Acesta este compartimentul care a dat cel mai slab randament în sezonul trecut, fiind măcinat de accidentările lui Hummels și Subotic, dar și de inconstanța în joc, ușorele accidentări și randamentul slab al lui Piszczek și Schmelzer. În mod justificat, Klopp a simțit nevoia să întărească apărarea, precizând chiar recent că unul din obiectivele echipei este îmbunătățirea jocului defensiv.

Portari:
Ne bazăm în continuare pe Roman Weidenfeller, care nu întinerește, dar a demonstrat în sezonul trecut că ne putem baza în continuare pe el. Mai mult, a fost selecționat în premieră la echipa națională de Joachim Low, fiind anunțat drept principala opțiune, în cazul în care titularul de drept Manuel Neuer nu e apt de joc. Mitchell Langerak, de asemena convocat la CM din Brazilia, e o rezervă pe care ne-am bazat prea rar în meciurile oficiale pentru a ne putea forma o opinie în privința talentului său. Totuși, convocarea în lotul Australiei demonstrează faptul că are calitățile necesare pentru a ne baza pe el la nevoie, fiind preferat ca portar de rezervă, în detrimentul lui Zlatan Alomerovic.
Fundași centrali:
L-am adus în echipă pe Matthias Ginter (20 de ani) de la Freiburg, un fotbalist extrem de talentat despre care se spune că va deveni unul din liderii apărării naționalei Germaniei în următorii ani. Transferul lui Matthias la BVB a fost, poate, cel mai prost ascuns secret din fereastra de transferuri a Bundesligii. Borussia îl urmărea pe tânăr de doi ani, iar vara trecută se specula deja în presă că Ginter va ajunge sub comanda lui Klopp. Încă din primăvară era destul de clar că mai devreme sau mai târziu, transferul se va realiza. Eforturile nostre de a-l aduce sunt însă justificate; în câțiva ani, va deveni înlocuitorul perfect pentru Subotic, Sokratis sau Hummels. Probabil că Ginter va prinde meciuri doar ocazional în noul sezon, care va fi pentru el o bună perioadă de adaptare și de progres, alături de cei trei fundași centrali consacrați, favoriți la postul de titular: Mats Hummels, Neven Subotic și Sokratis Papastathopoulos. Mats are postul de titular asigurat, demonstrând la Campionatul Mondial din Brazilia că este în mare formă. Rămâne însă de văzut dacă, odată recuperat, Subotic își va relua locul de titular alături de Hummels sau dacă Klopp îl va prefera pe Sokratis, cel mai constant om din defensiva noastră în sezonul trecut. Cea de-a cincea opțiune este Marian Sarr, tânărul de 19 ani folosit în câteva rânduri de Klopp sezonul trecut, în lipsă de alternative. Singura ”pierdere” ar fi Manuel Friedrich, dar cumva cred că vom reuși să-i suplinim absența :-).
Fundași laterali:
În benzi l-am câștigat pe Erik Durm, unul din tinerii cu cel mai spectaculos progres din Europa. Deși nu a prins niciun minut la Mondiale, simplul fapt că a făcut parte din lot îl va ajuta enorm la capitolul încredere. Mă aștept ca Durm să se impună ca titlular în fața lui Marcel Schmelzer la un moment dat, de-a lungul sezonului, pe fondul unei viteze superioare, a inteligenței în joc și a potențialului de progres de care dă dovadă. Rămâne de văzut dacă acesta e sezonul în care Lukasz Piszczek își va reveni complet după accidentarea care l-a ținut departe de gazon mai bine de 6 luni. La nevoie, îi mai avem în lot pentru postul de fundaș lateral pe tânărul Jannik Bandowski și pe polivalentul Kevin Grosskreutz, care probabil va pendula în continuare între apărare și mijlocul terenului.
Mijlocași la închidere:
Pe hârtie, acest post este bine acoperit de deja cunoscuții Sven Bender, Sebastian Kehl, Oliver Kirch, Ilkay Gundogan, Nuri Șahin, dar și de tinerii Milos Jojic și Mustafa Amini. Totuși, niciunul din cei șapte nu poate fi considerat om de bază în primul 11. ”Manni” Bender, deși extrem de talentat și muncitor, se accidentează des, în timp ce pe Kehl și Kirch nu-i ajută vârsta. Șahin a părut deseori ieșit din forma care l-a consacrat, în timp ce Gundogan – cândva stâlpul de bază la mijlocul terenului – va avea nevoie de luni bune de readaptare, după accidentarea la coloană care l-a ținut departe de teren un sezon întreg. Nu mă aștept ca Ilkay să dea randament maxim mai devreme de primăvara lui 2015, și asta într-un scenariu optimist.
Jojic este un tânăr polivalent ce ar putea fi folosit de Klopp în locul lui Gundogan, dar poate fi mutat și în spatele vârfului sau în banda stângă. Deși e un talent indiscutabil, lui Milos Jojic în retur i-a lipsit constanța și nu putem decât spera, cu anumite rezerve, că e capabil să se impună ca titular de drept la mijlocul terenului, dacă Gundogan nu va fi apt de joc.
Australianul Amini, despre care se spunea că ar putea fi următorul Șahin, a făcut în sfârșit pasul la prima echipă, însă e puțin probabil să prindă mai mult de cîteva minute, la finalul meciurilor cu miză mică. Pentru mine, cele două posturi din centrul liniei de mijloc prezintă nu doar o mare necunoscută, dar și zona cu cel mai ridicat risc, fără titulari cerți pe care să fim siguri că ne vom putea baza meci de meci.
Voi reveni în următoarele zile cu o trecere în revistă a compartimentului ofensiv.
Dragoș Lăzărescu

0 comments