Logo
My Journal
Blog

Timeline

Blog

Borussia – Bayen, file de istorie (via Blog4Bayern)

Înaintea Supercupei, Cătălin a publicat, pe blogul său, un interviu, datând din aprilie, cu Dietrich Schulze-Marmeling (56 de ani), suporter cotizant al Borussiei Dortmund și autorul unor foarte apreciate cărți despre BVB şi Bayern Munchen. Tema centrală a discuției publicate pe site-ul fundației “Gerda Henkel Stiftung” este o comparație a modului în care au apărut și au evoluat cele două cluburi. Mai jos puteţi citi prima parte a articolului. Cea de-a doua, direct la sursă. Ţin să-i mulţumesc foarte mult lui Cătălin pentru efortul depus şi pentru amabilitatea de a ne fi lăsat să preluăm fascinantul interviu. Spor!
,,
Ați scris două cărți despre istoriile celor două cluburi care domină la ora actuală fotbalul german: Borussia Dortmund și FC Bayern. Comparând modul în care au apărut se justifică opoziția club al muncitorilor versus club burghez? Au avut amândouă aceleași condiții la start?
Începuturile sunt complet diferite. FC Bayern a fost la început un club al artiștilor și al studenților, localizat în Schwabing și în Maxvorstadt (cartiere învecinate în München), așadar pe străzile din jurul Universității și Academiei de Arte. Clubul și-a cultivat înainte de toate o naturalețe elitistă. Fotbaliștii erau parte a unei mișcări burghez-moderne.
 
Borussia a văzut lumina zilei abia la nouă ani după FC Bayern, în nordul Dortmundului și în umbra oțelăriei Hoesch. BVB n-a fost nici primul club de fotbal din Dortmund. Acesta a fost Dortmunder Fußball-Club 95, înființat de elevii unui gimnaziu cu profil real din centrul orașului. Așadar, fotbalul a fost și în Dortmund o chestiune burgheză înainte de toate. Abia după Primul Război Mondial a devenit un “sport al muncitorilor”.
FCB și BVB au fost formate și alcătuite de oameni care nu erau din partea locului. Dar în timp ce în cazul lui FC Bayern a fost vorba, mai degrabă, de “elite mobile”, BVB a devenit “patria” muncitorilor imigranți care lucrau în oțelării și în mine. Borussia a apărut cu ajutorul unei asociații dedicate adolescenților de comunitatea catolică a Sfintei Treimi, care fusese înființată la sfârșitul secolului al XIX-lea din grijă pastorală pentru imigranți, în marea lor majoritate catolici. Cu toate acestea, nu toți cei care au participat la nașterea BVB au fost simpli muncitori; unii dintre ei reușiseră să devină funcționari. Heinrich Unger, primul președinte al Borussiei, a fost fiul lui Hoesch-Schmied și mai târziu a devenit responsabil cu achizițiile la Hoesch AG. Franz Jacobi, adevăratul motor al clubului în primii ani, a fost siderurgist la Hoesch. Profilul social al celor două cluburi a fost, așadar, foarte diferit la început.
Ambele cluburi au fost înființate, ca multe altele, la începutul secolului XX. De ce era atât de plină de farmec pe atunci constituirea unor grupări fotbalistice?
Fotbalul era ceva nou. Fotbalul însemna mișcare, jocul ca întrecere, creativitate. Ambele cluburi s-au născut din opoziția față de tradiții. În cazul lui FC Bayern a fost vorba de separarea de gimnaști, pentru că până atunci se juca fotbal sub acoperișul clubului masculin de gimnastică înființat în 1879. Gimnaștii aveau o problemă cu “sporturile engleze” moderne. Borussia a apărut din disputa cu un preot, căruia zvăpăiala adolescenților care jucau fotbal îi era ca un pai în ochi – inclusiv a treia repriză din cârciumă.
Cum s-au dezvoltat cele două cluburi în primele decenii și care au fost motivele care au determinat dezvoltarea lor diferită?
FC Bayern a fost de la bun început foarte ambițios, a devenit rapid principala forță în München și a disputat încă înaintea Primului Război Mondial meciuri contra unor echipe străine de top. Clubul a jucat de la început pe două planuri: național și internațional. Și-a construit repede legături cu Budapesta, Viena și Praga, metropolelele fotbalistice continentale.
 
La vremea respectivă jucătorii primeau inclusiv locuri de muncă și bani. Așa a fost adus în 1910 portarul profesionist austriac Karl Pekarna. Iar în sezonul 1913-1914 a devenit antrenor al clubului celebrul englez William Townley. Înaintea lui o antrenaseră deja pe FC Bayern conaționalii Thomas Taylor, Dr. George Hoer și Charles Griffith.
 
BVB este mai degrabă o chestiune de familie înaintea Primului Război Mondial. Adversarii provin doar din Dortmund, Bochum, Gelsenkirchen și Castrop Rauxel. Raza cercului în care se deplasa Borussia nu depășea așadar 40 de kilometri. Între 1909, anul înființării BVB, și 1914 FC Bayern joacă cu Karslruher FV (campioană a Germaniei în 1910), SpVg Fürth, Phönix și VfR Mannheim, cluburile din Nürnberg, Slavia și DFC Praga, Straßburger FV, Blackburn Rovers, WAF Wien, FC Basel, Tottenham. Universul fotbalistic al lui FC Bayern și cel al Borussiei au avut prin urmare doar puține în comun nu doar din punct de vedere social, ci și din cel al importanței. FC Bayern juca deja pe marea scenă, în vreme ce BVB încă exersa în camera din spate a unei cârciumi.
 
În anii Republicii de la Weimar (1919-1933) FC Bayern a devenit una dintre adresele renumite în fotbalul german, iar președintele Kurt Landauer una dintre personalitățile conducătoare pe scena cluburilor. Un critic vehement al politicii înguste promovate de conducerea federației. Bavarezii au cerut încă de pe atunci mai multă putere pentru cluburi. Ca să fiu și mai exact: pentru cluburile mari. FC Bayern se certa cu federația în legătură cu cheltuielile pentru jucători, neprezentarea lor la echipa națională și aprobările necesare pentru a putea întâlni echipe profesioniste străine. În acea perioadă, asemenea subiecte încă nu existau în Dortmund.
 
FC Bayern a rămas o adresă burgheză. În 1925 aniversează 25 de ani de existență la Teatrul German. Walther Bensemann, un apropiat al clubului, fondator și editor al revistei Kicker, a scris următoarele rânduri despre petrecere: “Această seară va rămâne mulți ani în amintirea miilor de participanți, pentru că a oferit celor prezenți – primari, generali, consilieri municipali, industriași, învățați – un contact până acum neobișnuit cu sportul”.
 
În acești ani clubul devine și unul popular. În revista dedicată celor 25 de ani de existență se afirma că: “Astăzi gândim cu totul altfel și considerăm că sportul este proprietatea comună a tuturor categoriilor sociale. Oricine știe să se comporte decent, muncitor sau student, este binevenit ca sportiv în cadrul clubului nostru”.
 
La acest moment, BVB rămâne în mare parte necunoscută în afara Westfaliei și nici în Dortmund nu reprezintă mai mult decât clubul unei părți a orașului. Este neclar până și cine este numărul 1 în Dortmund. În comparație cu FC Bayern, Borussia continuă să fie mică și lipsită de importanță. Lumi despărțeau cele două cluburi.
 
În 1932, când FC Bayern câștigă primul titlu de campioană a Germaniei, BVB joacă în 1. Bezirksliga Dortmund, adică în liga secundă. La începutul sezonului 1933-1934, când sistemul de ligi este mai pronunțat centralizat și este introdusă Gauliga, Borussia nu se numără printre participanți. Abia în 1936 promovează în Gauliga. Acolo va deveni de două ori vicecampioană: 1937-1938 și 1941-1942, dar nu o amenință serios pe Schalke 04.
 
Borussia atrage pentru prima dată atenția asupra sa, în afara Dortmundului și a Westfaliei, abia în sezonul 1936-1937, adică la 28 de ani de la înființare. Atunci ajunge în sferturile de finală ale Tschammer-Pokal (fosta Cupă a Germaniei). Asta a presupus meciuri cu Hamburger SV, Werder Bremen și Waldhof Mannheim. În plus, acum are și primul jucător de națională în persoana lui August Lenz, dar asta reprezintă mai degrabă o excepție, pentru că BVB este încă în liga secundă când el debutează în națională.
 
Borussia devine o adresă de nivel național abia după Al Doilea Război Mondial, datorită inclusiv ajutorului primit din partea orașului, a oțelăriei Hoesch și a producătorilor de bere locali. în 1949 bifează prima finală pentru titlul de campioană a Germaniei, în 1956 devine pentru prima dată campioană, titlu pe care și-l apără în 1957 și îl recucerește în 1963. Perioada care începe în 1933 și durează până în 1963, când apare Bundesliga, a reprezentat anii de glorie a cluburilor din bazinul Ruhr-ului, care au câștigat 11 din totalul celor 27 de titluri și au jucat 14 finale.
Continuarea, AICI.
,,
Echte Liebe.

0 comments