1997: Borussia, regina Europei
Parcursul lui BVB a început bine încă din faza grupelor, acolo unde s-a duelat cu Atletico Madrid, Widzew Lódz şi Steaua Bucureşti. Dortmund a terminat grupa pe poziţia a doua, după spanioli, din cauza golaverajului.
Sferturile de finală ni i-au adus în cale pe francezii de la AJ Auxerre, debutanţi ai competiţiei, care s-au calificat de pe primul lor în grupa lor, împreună cu Ajax Amsterdam. Ambele meciuri s-au încheiat cu victorii ale Borussiei, 3-1 şi 1-0, asigurând accederea în semifinalele competiţiei. În semifinale lucrurile nu au mai fost la fel de simple, Borussia dând piept cu Manchester United. După 1-0 în Germania, englezii au pus o presiune fantastică pe galbeni pe Old Trafford. Totuşi Lars Ricken a risipit emoţiile cu un gol marcat în minutul 8′ şi a reuşit să califice Borussia în finala UCL, diavolii nereuşind să marcheze în poarta lui Klos în 180 de minute.
Finala
Borussia Dortmund 3-1 Juventus
(Riedle 29′ 34′, Ricken 71′ / Del Piero 65′)
Olympiastadion, Munchen
Spectatori: 59000
Borussia Dortmund a reuşit să îşi ia revanşa în faţa italienilor de la Juventus în 1997 în finala UEFA Champions League. Olympiastadion din Munchen a fost gazda reeditării finalei Cupei UEFA din 1993, atunci când Juventus-ul lui Dino şi Roberto Baggio trecea de Borussia într-o dublă-manşă fără isotric: 6-1.
Trei dintre eroii Borussiei din 1997, Julio César, Jürgen Kohler şi Andreas Möller, au fost pe teren şi în 1993, numai că îmbrăcaţi în alb-negru. De asemenea, un al patrulea, Paulo Sousa, a jucat la Juventus în doi ani după finală, între 1994 şi 1996, pentru ca mai apoi să treacă în curtea noastră pentru un singur sezon (şi ce sezon!).
“A fost o mare surpriză – Juve avea jucători incredibili şi erau nebătuţi de doi ani.”
Ottmar Hitzfeld
După ce trecuseră fără emoţii de Roseborg în sferturile de finală şi surclasaseră pe Ajax Amsterdam în semifinale cu un total de 6-2, postura de favoriţi în finala cu Borussia nu era deloc surprinzătoare pentru torinezi. Totuşi…
Puţin peste o jumătate de oră a durat până ca Borussia să se desprindă la 2-0, graţie dublei de efect a lui Karl-Heinz Riedle. Ottmar Hitzfeld reuşea să dea şah omologului de pe banca vecină, Marcello Lippi, cu o pregătire a meciului până în cele mai mici detalii, Juventus nereuşind să-şi facă jocul în faţa arţăgoşilor de nemţi.
Cu intrarea lui Del Piero la pauză şi reuşita de generic a acestuia din minutul 64, părea că Lippi a găsit cheia succesului. Însă mat a reuşit să dea tot Ottmar. Inspiraţia lui Lippi cu Del Piero a părut o glumă proastă pe lângă introducerea lui Lars Ricken în minutul 70, pentru ca doar câteva secunde mai târziu, la prima atingere de balon, acesta să reuşească un gol antologic şi să încheie finala.
“Să conduci cu 2-0, iar adversarii să marcheze și să vină la un gol diferență este foarte dificil, deoarece ei capătă încredere. Încep să atace și să pună și mai multă presiune, iar acesta este motivul pentru care trebuie să faci schimbări tactice”, a declarat Ottmar Hitzfeld..
Italienii înscriseseră un gol, dar Borussia avea 2-1. Cu 20 de minute înaintea finalului, Hitzfeld a apelat la banca de rezerve.
“Am văzut primele 70 de minute de aici și am observant că Peruzzi ieșea mereu din poartă și stătea prea departe de buturi. Numai la asta m-am gândit când am intrat pe teren: Peruzzi iese prea mult din poartă!”, a spus Lars Ricken.
La prima atingere de balon, puștiul de 20 de ani a refăcut diferența de două goluri în favoarea celor de la Dortmund, care a câștigat cu 3-1 și a cucerit prima și până acum ultima Ligă a Campionilor din palmaresul Borussiei: “Un gol ca acela îți iese o dată din zece încercări, iar eu nu atinsesem deloc mingea. Totuși, mi-a ieșit din prima. Cred că a fost vorba de destin”.
Echte Liebe.