Logo
My Journal
Blog

Timeline

Blog

Reportaj: Borussia Dortmund, sau bucuria fotbalului (I)

Sunt un cititor constant al revistelor de fotbal din străinătate. FourFourTwo din Anglia a pregătit pentru numărul din martie un reportaj extraordinar care o are drept principală protagonistă pe a noastră Borussia Dortmund. O poveste fascinantă în care vom descoperi împreună tainele formării acestei echipe chiar de la antrenorul Klopp, vom pătrunde în vestiarul galbenilor şi vom analiza principalele puncte cheie ale tacticii de joc pe care o parctică Borussia. Vom afla detalii picante şi neştiute despre cum funcţionează clubul şi vom învăţa cum să ne bucurăm de fotbal si de viaţă precum Jurgen şi compania. Mai jos puteţi citi cum a început acest excelent reportaj în La Manga, Spania.

Lectură plăcută!


“Nu este nimic neobişnuit în a mă vedea seara stând pe canapea cu laptopul pe genunchi în timp ce fotbalul îşi face de cap la televizor. Pe 4 decembrie eram preocupat cu achiziţionarea cumpărăturilor pentru Crăciun pe internet, în timp ce la televizor se juca Dortmund – City. De fiecare dată când îmi luam ochii de la laptop, Manchester City părea înecată într-o mare de culoare galbenă. Vedeam cum campionii Angliei erau tăvăliţi de o gaşcă de copii din Germania, care părea că savurează fiecare clipă din meci.

 
După o mică cercetare, am descoperit două lucruri: 1) Dortmund are o istorie recentă extraordinară; 2) majoritatea fanilor englezi cunosc foarte puţine despre campionii Germaniei, al căror prim 11 avea media vârstei undeva la 24 de ani. Ocazie numai bună pentru FourFourTwo de a le face o vizită, atât în Dortmund, cât şi în Spania, în cantonamentul de iarnă de la La Manga. Şi-am pornit la drum…
Primul meu contact vizual cu echipa Borussiei Dortmund s-a petrecut într-o parcare prăfuită din Spania. În timp ce ne îndreptam înspre terenul de antrenament, l-am întrebat pe unul dintre membrii echipei FourFourTwo Germania dacă nu cumva ceea ce vedem este echipa de tineret. Acesta a chicotit puţin înainte să răspundă “Nu, aceasta este prima echipă.”
 
Cu cât ne-am apropiat, cu atât mai multe feţe familiare puteam recunoaşte. “Doamne, acolo este Mario Gotze… este atât de mititel! Acolo sunt Marco Reus, Robert Lewandowski… Dumnezeule! Toţi sunt foarte tineri!”
 
Ceea ce a urmat a fost un antrenament intens şi de mare clasă. Un rapid exerciţiu de pressing a fost condus de antrenorul Jurgen Klopp. “GUUUUUUUD, MARCO… GUUUUUUD!” striga tare Klopp după margine, în timp ce observaţiile şi corectările erau mai mult şoptite. Obiectivul antrenamentului de dimineaţă a fost păstrarea posesiei în timp ce atacul se derula la o mare viteză, însă odată pierdută mingea de către atacanţi, aceştia aveau sarcina de a urca terenul si de a presa fundaşii adverşi pentru a recupera cu mare rapiditate balonul. Exerciţiul a fost foarte intens şi la un moment dat au apărut şi alunecările deloc blânde. Acela a fost momentul când am realizat că niciunul dintre jucători nu purta apărători…
 
Am ajuns în La Manga în noaptea care a precedat antrenamentului de care am vorbit. La acea oră, toţi jucătorii erau deja în paturi, în timp ce câţiva membri ai staffului cercetau cu atenţie lista vinurilor din barul hotelului.
 
Acum poate că este bine să precizez faptul că singurul motiv care m-a adus în La Manga a fost acela de a sustine şedinţa foto cu patru jucători ai Borussiei şi cu antrenorul lor pentru coperta revistei FourFourTwo pe luna martie. Niciodată publicaţia la care lucrez nu a acordat coperta unui club din Germania şi am fost foarte atent să mă asigur că reuşim să capturăm energia acestor tineri aşa cum se cuvine. Am petrecut nu mai puţin de o lună în jurul echipei, atât în Dortmund cât şi în Spania, iar ceea ce am reuşit să descoperim este o poveste fascinantă. Dar ştim că în momentul în care vine vorba de fotografiat, poate fi mai mult decât dificil să reuşim să surprindem jucătorii în alte ipostaze decât banalele poziţii cu mâinile în şolduri sau împreunate, aşadar mi-am dat frâu liber imaginaţiei şi mi-am propus să iasă ceva original.
 
Aşadar, revenind de unde am plecat, anume în barul hotelului, trebuie să spun că în acea seară am primit o teribilă veste de la ofiţerul de presă al clubului, conform căruia şedinţa foto de a doua zi s-a mutat de după-amiaza, până după cina de la ora 8 şi 15. Partea interesantă era că biletele de avion de întoarcere erau rezervate pentru ora 9:45, aeroportul aflându-se în Alicante, la o distanţă deloc neglijabilă de La Manga. Dimineaţa următoare, imediat după ce am vizionat antrenamentul echipei, mi-am pus cartea de credit la treabă. 500 de lire sterline mai târziu am fost gata pentru a pregăti în liniste şi nestresat şedinţa foto de seara.
 
Să ne îndreptăm atenţia către şedinţa propriu-zisă, zic…
 
Pentru câteva ore am devenit asistentul fotografului în timp ce acesta îşi monta studioul în holul hotelului. La început au fost ceva probleme cu prizele, întrucât nici una nu prea funcţiona cum trebuie. De cum a trecut însă mica problemă, am devenit eu însumi model preţ de câteva cadre, până ce fotograful a făcut testele de lumină.
 
Accesul la jucători este ceva de care FourFourTwo se bucură cu regularitate, dar deseori acesta este limitat, în special când este vorba despre patru jucători şi de antrenorul lor, toţi în acelaşi timp. Am fost siguri că vom avea la dispoziţie aproximativ 20 de minute pentru a reuşi să capturăm toate fotografiile de care avem nevoie pentru a realiza coperta şi paginile de interior ale revistei.
 
În excelenta tradiţie germană, jucătorii şi Klopp au început să apară la şedinţa foto nu doar la timp, ba chiar mai devreme. În timp ce jucătorii se schimbau în echipamentul galben, Jurgen Klopp, deja îmbrăcat în trening, s-a aşezat în faţa camerei pentru a fi primul fotografiat. Ceea ce a urmat a fost o adevărată joacă. S-a răstit, a râs, s-a încruntat, a sărit, a ţipat şi în general s-a simţit bine. Sunt foarte sigur pe mine când afirm că în niciun caz nu voi avea ocazia să văd un manager din Premier League făcând asta… şi, sincer fiind, asta e o ruşine al naibii de mare.
 
Urmărindu-l pe Klopp în faţa camerei, mi-am adus aminte de o replică din filmul meu favorit, This Is Spinal Tap. Când clăparul Viv Savage este întrebat care este motto-ul după care se ghidează în viaţă, el a replicat “Have a good time, all of the time”. Cam asta se simte când stai pe lângă Borussia Dortmund. 
 
Pentru fotografia finală, l-am rugat pe Klopp să arate cu degetul si să ţipe ca şi când ar fi pe gazon. A avut probleme în a găsi un punct de focalizare spre care să arate şi să ţipe, aşadar am mers eu şi am stat în direcţia unde trebuia să se uite. “LAUF!!” a urlat la mine. A fost atât de tare, încât sunt sigur că cineva de la recepţia hotelului a început să apeleze poliţia locală. “LAUF!!” a urlat din nou.
 
Mai târziu am descoperit că “lauf” înseamnă “aleargă” – atât de potrivit pentru antrenorul a cărui echipă a alergat marile campioane ale Europei… Nu am fugit, apropo, dar nu am putut remarca absurditatea situaţiei. Genial, dar aburd deopotrivă.
 
În timp ce Klopp îşi termina şedinţa, jucătorii s-au schimbat si s-au pregătit pentru camera foto. Au fost câteva schimburi în germană şi era clar că Marco Reus era enervat sau pretindea a fi enervat. Nu era tocmai în starea de bine pe care ne-o doream, dar a păşit alături de Mario Gotze pe covorul alb şi a reuşit să ne ofere exact ceea ce căutam. La fel au mers lucrurile şi pentru Sabestien Kehl şi Robert Lewandowski.
 
Atmosfera pentru şedinţă a fost detensionată de acelaşi Klopp, care a ales să rămână şi să-si privească elevii cum fotografiază. Când fotograful le-a cerut baieţilor să-şi întoarcă piepturile înspre cameră, Klopp a început să se strâmbe şi să le arate pieptul. Jucătorii au răspuns prin chicoteli şi hohote de râs, iar acest lucru a ajutat la buna dispoziţie din faţa aparatului de fotografiat.
 
 
Odată şedinţa încheiată (am impresia că totul a durat mai puţin de 25 de minute), am strâns mâna fiecărui jucător în parte şi le-am mulţumit pentru timpul acordat. Personal, sunt foarte mulţumit de ceea ce a ieşit din acea şedinţă foto şi din întregul reportaj, dar în cele din urmă, nu contează părerea mea. Decizia este a celor ce vor citi povestea acestei minunate echipe. 
 
We all hope you enjoy it – Dortmund certainly did.”
David Hall,
editor FourFourTwo

Întregul reportaj îl voi publica miercuri sau joi, în funcţie de cât de repede reuşesc să-l termin.
Echte Liebe.

0 comments