Ziua când am făcut Munchenul să plângă
Borussia şi Bayern Munchen nu s-au avut niciodată la suflet. De-a lungul vremii au existat numeroase episoade care au alimentat această rivalitate, unele mai importante, altele mai puţin. Cel mai cunoscut dintre ele s-a petrecut într-o seară de martie a anului 1998. A fost momentul în care ura dintre cele două cluburi a ajuns la apogeu. Se întâmpla aşadar în 1998, mai exact la 18 martie. Era pentru prima dată când Borussia şi Bayern se duelau într-o competiţie europeană, şi anume în sferturile de finală ale UEFA Champions League. Sorţii au decis ca primul meci să aibă loc la Munchen, iar confruntarea decisivă pe Westfallenstadion.
“Câştigarea trofeului cu un an înainte a fost un lucru uimitor pentru noi şi pentru fani. De aceea, sezonul imediat următor nu a fost deloc unul uşor. Am avut unele probleme în campionat. Schimbarea antrenorului nu a fost deloc una plăcută, întrucât ne obişnuiserăm cu Ottmar Hitzfeld. Mentalitatea s-a schimbat odată cu venirea unui antrenor italian (Nevio Scala). Deodată, strategia se schimbase din „să marcăm cât mai mult” în „să nu primim gol”. Aşadar, acest meci a fost ocazia perfectă să arătăm lui Bayern că suntem mai buni decât ei şi la nivel european. Şi am fost.”
Stephane Chapuisat
 |
| Stephane Chapuisat într-unul dintre aprigele dueluri cu Markus Babbel (stânga) şi Dietmar Hamann. |
Manşa tur de pe Olympiastadion s-a încheiat fără gol, într-un joc foarte tacticizat, că doar nu degeaba se confruntau doi italieni: Nevio Scala, antrenorul Borussiei, şi Giovanni Trapattoni, “creierul” de pe banca lui Bayern. Returul de pe Westfalenstadion se anunţa de foc. Bayern urmărea cu orice preţ să se califice mai departe, dar avea să îi fie foarte greu… Confruntarea dintre Dortmund şi Munchen poate că a suferit la capitolul spectaculozitate, dar drama şi tensiunea au fost mai mari ca niciodată. 199 de minute de joc au fost necesare pentru a se marca o dată în această dublă manşă. Din fericire, cel care a făcut-o a fost Stephane Chapuisat, care l-a învins pe Oliver Kahn printr-un şut la colţul lung. Westfalenstadion a erupt şi întreg Dortmundul s-a cutremurat la reuşita elveţianului, care a îngropat visurile bavarezilor. Munchenul clocotea de furie si invidie. Cu un an înainte Borussia câştigase Liga Campionilor împotriva lui Juventus, într-o finală memorabilă, fapt ce punea clubul bavarez într-un periculos con de umbră. Unde mai punem şi că finala cu italienii a avut loc în casa lui Bayern, la Munchen, pe Olympiastadion… Aşadar frustrarea era mare în rândul suporterilor lui Bayern, aceştia simţind cum clubul lor de suflet iese din lumina reflectoarelor pentru a-i face loc Borussiei. Acest sfert de finală a fost mult mai mult decât un simplu meci şi mai mult decât o bătălie pentru un loc de semifinală în cea mai importantă competiţie europeană: a fost o încleştare aprigă pentru supremaţia din Germania.
 |
| Chapuisat şi Babbel |
„A fost un meci foarte special. Rivalitatea cu Bayern era foarte puternică in anii ’90. Bayern avusese un sezon foarte bun. E adevarat, noi câştigaserăm Liga Campionilor cu un an înainte, iar ei voiau neapărat să ne bată. În prima manşă, la Munchen, am reuşit să ne închidem foarte bine ambele echipe şi meciul s-a încheiat cu un o-o logic. Nu am vrut să ne asumăm riscuri şi am fost mulţumiţi cu acel egal. Acasă, ştiind că avem în spate acel 0-0, a trebuit să ne facem jocul şi să atacăm. O victorie ne ducea în semifinalele UCL. În manşa a doua ne-am simţit mult mai confortabil. A fost un meci dur, în care niciuna dintre echipe nu putea prelua conducerea, dar într-un final, victoria noastră a fost una meritată.”
Stephane Chapuisat
În mod surprinzător, referinţe despre acea noapte faimoasă a fotbalului german sunt foarte greu de găsit: pe internet îşi fac apariţia doar câteva videoclipuri şi 2-3 cronici rătăcite. Poate că Germania, şi mai ales Dortmundul, trebuie să-şi reamintească…
 |
| Carsten Jancker la sfâşitul jocului. |
Echte Liebe.
